Turcii

O surpriza placuta dintr-un autobuz etajat parcat la intrarea in Parcul Herastrau: Ziua Republicii Turcia sarbatorita cu ceai. Un mic spectacol realizat cu suflet, un ministru si ambasadorul lor la noi tratati parca nici nu a fost vreodata Ataturk. Dilema mea e ca atunci cand serbeaza ziua lor tot in haine din regimul de trista amintire al lor prinde viata, nu prea apar straiele nemtesti impuse de revolutia lor prin care amintire a devenit si faptul ca odata erau stapani pe un sfert de lume, cu britanicii aveau jumatate! O zi minunata, ceaiul servit din sortimentul lor forte a fost deosebit. Mi-am amitit de militianul venit de prin Ardeal care la prima patrulare in Babadag a penalizat rugaciunile la Alah ale muezinului pe balconul geamiei si care se vede ca a luat ceva scatoalce de pe la sefii lui de atunci. O alta amintire a fost un foarte bun elev de nationalitate turca al liceului absolvit de mine pe care dupa 1989 l-am intalnit un pic abtiguit pe faleza din Tulcea si care m-a imbratisat bucuros ca a terminat facultatea. Majoritatea absolventilor am intrat din primele incercari, terminand la termen ce am urmat. El era cu un an doi mai mic dar nici chiar asa lunga studentie nu putea sa fi avut. De la bucurie la suparare a trecut bietul de el, povestind ca au avut la camin cand era student de facto o aniversare la etajul IV si au baut si ei cate ceva alcool. Unul care statea in camera vecina nu avea cheie si la spartul chefului a vrut sa se duca in camera lui. A cazut si a murit. Hotararea ceausista a fost interzicerea pentru petrecareti a continuarii oricarei facultati. Asa a ajuns el sa termine ce incepuse dupa inlaturarea tiraniei. Daca tirania noastra i-a daunat eu banuiesc asa cu mintea mea de om obiectiv la treaba asta ca daca ramanea tirania la ei colegul in cauza nu punea gura pe apa de foc sau cum i-or spune ei si termina facultatea la vremea ei. Acuma cand se despica istoria in patru si fiecare truncheaza cum truncheaza si ii cer stapanii totul, bag seama ca era asa de minunat in Dobrogea copilariei si tineretii mele, 22 de etnii traiam fiecare cu obiceiurile, religia, limba, si toate cele in armonie, de ce trebuie acum toata vanzoleala asta, ura, dezbinarea nu prea pot intelege. La Multi Ani tuturor turcilor si ma bucur ca am avut parte de cateva momente de suflet si neuitat acolo langa autobuzul etajat. Am avut placerea sa savurez aroma unui toi de ceai minunat. Un tanar mi-a spus cu mandrie ca din cei doi mari stapanitori ai unei jumatati a lumii acu ceva vreme, ei aveau si au plantatii in tara lor si ii dau dreptate ca prin arhipelagul cetos poate o fi o sera doua ale unui pair sau bogatan burghez imbogatit in colonii cu niscai plante datatoare de licoare recomandata AAA. In media asta turbata unde toti dau sfaturi medicale se uita un singur lucru: cei care au ajuns in secunda asta numita istoria omenirii sa aiba mare parte din lume in stapanire au fost de foarte multa vreme mari bautori de ceai, de ceai, nu fierturi de alte minunatii. Dar cum oare se nimereste ca popoarele astea alese sa fie alese au facut din ritualui bautului unei cesti de ceai un ceremonial, o clipa, o doza zilnica de fericire....