Tudor Radan

Am lucrat cu domnul prof. Tudor Radan ca stagiar la Ferma Vieru a Intreprinderii de Producere si Industrializare a Legumelor Giurgiu prin 1984. Fusese presedinte de CAP, era un om experimentat, cu scoala vietii, reusea sa fie un bun gospodar intr-o ferma de peste 100 de hectare la care am fost trimis si eu proaspat angajat prin repartitie guvernamentala, dupa ce cu harta in mana masuram o distanta cat mai mica de Bucuresti.

Ca si mai tarziu la ICAPPA Giurgiu, si mai tarziu la IPJ si Scoala navala a MAI unde am fost in control si cu prilejul cercetarii unui accident stupid, am admirat o adevarata arta de a trai, o demnitate si rafinament al conducatorilor bazate pe o buna pregatire si pretuire a celor din subordine, care nu ajungea ca in alte parti la un spirit de haita...

Eram impreuna cu el pe camp cand la capatul unei culturi de tomate semanate, in floare, care arata ca in pliantele firmelor de pesticide de pe prímele locuri pe plan mondial am stat fata in fata cu Ion Dinca...

Nea Titi a luat o pozitie militaroasa ca avea de unde sa isi aminteasca de armata, la ferma Vieru erau chiar atunci peste 100 de soldati, gradati, subofiteri si ofiteri care trudeau la muncile campului si s-a prezentat pe el si pe mine si adresandu-se prim-viceprim ministrului, rau dar totusi roman, general de armata, de la acea data a zis ca ferma este planificata pe venit cu tóate ca tóate erau la IPILF pe 0 pentru ca oricum prin industrializare profitul intreprinderii era asigurat. Am fost felicitati si si de data aceea am scapat...

Un asemenea moment nu se uita, dar a devenit scena de SF cand astazi este asa cum este…

Am primit de la domnia sa autorul o carte, "Fericirea unui tata" cand ne-am intalnit perste ani la Giurgiu:

- Saracul nea Ieremia cate a mai indurat nevinovat. Macar acum sa aiba parte de dreptate. Pentru ca pe ceilalti i-a pedepsit Dumnezeu cum se cuvenea. Unul n-a scapat!

- Sa nu ne pierdem speranta, dadu asigurari Galiopol. Eu ma gandeam si la altceva: Viata, domnii mei, arata ca un spectacol frumos. Privind scena din sala, asa cum fac spectatorii. Pe dinafara este unsa cu miere, dar pe dinauntru? Stie oare spectatorul ce se intampla in culise? In spatele scenei? Lumea satului traieste in liniste si armonie dar iata ca apar si asemenea elemente care strica aceasta armonie atat de draga Tatalui Nostru Ceresc. Sigur, viata nu se reduce la atat, dar raul dintre oameni nu trebuie trecut cu vederea.

Proces inseamna bani si timp pierdut, ori eu nu voi avea nici una nici alta. Vrei ca ani de zile de acum incolo sa imi petrec timpul prin salile Tribunalului? Nu sunt eu satul de astea? Crezi ca mi se va face dreptate? Nici vorba. Se vor teme ca cineva ar putea sa ii ia de guler pentru cei 22 de ani cat am stat aici. Tu n-ai avut de a face cu ei, nu stii cum se dramuie dreptatea, mai ceva ca la farmacie! Mori cu ea in brate.

... a intins mana dupa bani fara sa clipeasca. O bucurie demonica a pus dintr-o data stapanire pe ea. Era prima victorie, prima afacere cand banii acestia ii castiga dupa mintea si priceperea ei. S-a convins ca in viata banii pot veni de oriunde fara sa crapi muncind daca ai pricepere, curaj si mai ales n-ai frica de Dumnezeu. Si tot acum a inteles mai bine cat de usor castiga Manolache banii pacalindu-i pe toti care veneau in contact cu el, fara sa-si simta vreodata in spinare camasa leoarca de sudoare.