Agricultorul roman postuman

 

Azi la RRA e o emisiune despre mancarea noastra. Am inteles ca din 2004 undeva a aparut agricultura pe verticala si noi de aia bagam in noi mancare vegetala din Olanda si Spania. Acuma baietii care vor fura osu’ fac pact pentru agricultura! Credinta pentru romania si romani ! Program pe termen lung legiferat si bugetat. Taare! Parca e un déjà vu!?

Ma baietii mosului, s-a schimbat clima de plange si Parisu, ati facut fier vechi tot ce era agricultura noastra monstruoasa mostenire smulsa cu ajutoare de afara poporului astuia. Terenuri parloaga, culturi de toate din gradina lui Dumnezeu fonduri pentru intreprinzatori care au idei si vointa sa cultive 5000 mp. Fara cercetare, fara… fara dar cu castiguri pentru cine trabe !

Prosti am fost astia care munceam zi lumina, irigam fertilizam, praseam, pliveam si recoltam. Acu ceva ani unul pus la butoanele institutului national de pomicultura spunea ca nu e bani de defrisat ce era in productie prin 1989 !! Hai la vot ca au (buna) vointa baietii. Problema e ca daca iar gasesc o monstruoasa mostenire ca si asa nici habar nu au cu ce se mananca agricultura ce sa faca baietii. Fac ce le spun stapanii lor ! Aveam Gradina Maicii Domnului. Acuma avem antipenali, doritori sa ridice romania lor pana la ceruri. Asta e. Acolo merita prostii !

Barbatul

 

Wikipedia:

Ziua Internațională a Bărbatului (ZIB) este un eveniment anual sărbătorit pe 19 noiembrie. Inaugurată în 1999 în Trinidad și Tobago, ziua și evenimentele sale găsesc susținere de la multe persoane și grupuri în Australia, Caraibe, America de Nord, Asia, Europa și Africa.

Obiectivele sărbătoririi Zilei Internaționale a Bărbatului includ concentrarea !!!, îmbunătățirea relațiilor dintre sexe, promovarea egalității între sexe și prezentarea de modele masculine de urmat. Ce grija frate pe baietii de baieti afisul arata cam altaceva… Este o ocazie pentru a evidenția discriminarea față de bărbați și băieți și pentru a sărbători realizările și contribuțiile lor, în special contribuțiile lor la comunitate, familie, căsătorie și grija de copii.

Ziua Internațională a Bărbatului este sărbătorită în peste 60 de țări, la 19 noiembrie, inclusiv Trinidad și Tobago, Jamaica, Australia, India, China, Statele Unite ale Americii, Republica Moldova, Singapore, Malta, Marea Britanie, Africa de Sud, Tanzania, Zimbabwe, Ungaria, Irlanda, Ghana, Canada, Danemarca, Norvegia, Austria, Bosnia și Herțegovina, Franța, Italia, Pakistan, Antigua și Barbuda, Sfântul Cristofor și Nevis, Sfânta Lucia, Grenada, Insulele Cayman și România !!! toate le avem asta mai trebea.., iar susținerea globală este vastă.

Ziua Internațională a Bărbatului nu este recunoscută de UNESCO.

Pe data de 2 februarie 2016 Parlamentul a votat sărbătorirea zilei bărbatului în România ca sărbătoare oficială a statului român. Ziua nu este însă zi liberă asta mai trebea…Prima dată când această zi s-a sărbătorit este data de 19 noiembrie 2016. În România, conform Legii 22/2016 pentru declararea zilei de 8 martie - Ziua femeii și 19 noiembrie - Ziua bărbatului publicată în Monitorul Oficial nr. 169 din 7 martie 2016 (M.Of. nr. 169/2016), Ziua Bărbatului se sărbătorește pe 19 Noiembrie.(incheiat citatul !)

Frate de ce mintiti numerosilor care la de astea cu lobbbbyyy sunteti toti o apa si un pamant ! castiga bani cine trabe, au de lucru advocatii ca cand vine omu de la MAT obosit si chior de beat femeile si copii bat. Ca asa e in tenis! O mostra de la ce e bun politicianul de azi si de ieri si cat de usor trece asa o mizerie, mai greu cu majorarea de alocatii si pensii. Aici e alta stiinta si neputinta. Si asa tot cu cele mai mici venituri suntem… Cu pensii nesimtite si cu patrihoti nesimtiti cu tot!

Corina Chiriac

 

Vasile Eminovici

 

https://adevarul.ro/locale/botosani/descoperire-senzationala-mormantul-vasile-eminovici-bunicul-eminescu-originile-ardelenesti-poetului-1_5f96f0b25163ec42713d92b4/index.html

Ilarion Ciobanu

 

Poate cel mai mioritic actor roman, ca multe alte valori, fara facultatea de profil terminata dar trecut prin "facultatile" vietii. Meserii, rugby la nivel inalt atunci cand totul era valoare nu aiureala, roluri memorabile, chiar regizor al unui film si el mioritic, Mara, indragit de noi toti in Toate panzele sus, Ardelenii din Poplaca plecati in america, Comisarul Moldovan si cate altele, dovezi ale harului si romanismului sau autentic. A cerut si i s-a implinit dorinta de a fi incinerat si cenusa sa ii fie aruncata in Marea Neagra, acolo pe malul ei a fost chiar hamal, "antrenament" cam ca in boxul din opera lui Jack London unde era vorba de taietorii de lemne, pentru o cariera de varf in rugby! La asa romani sa ne uitam nu la...

Draga Olteanu Matei

 

Imagine de pe internet

Toata lumea este o scena a zis marele Will! Pe scena vietii noastre a aparut cinematografia si televiziunea acum preaplinul e dat de toate infinitarelile astea care fac creierele sa bubuie de nimic sau de prea rau! Ce vad astazi oamenii: toti analfabetii docti si doctori facuti la 3D care debiteaza din vidanja lor voita a se numi creier si cultura de VIP contrafacut de presa cu 0 impozite, toate mizeriile! Trebuie sa multumim lui Dumnezeu ca noi astia puturosii, hotii si nefolositorii de astazi am muls ani buni acea vaca de aur, Miorita laie, laie bucalaie cum o vreti numita cultura si arta romaneasca. Si intr-un panteon atunci cand va exista cine sa il creeze fara adausuri scarboase, Draga Olteanu merita sa fie distribuita acolo. Chirita e parca facuta sa fie ea, clondireasa cu dom Mitica tot ea, invitata la revelion cu robul ei Puiu cine putea fi, o mare actrita care a demonstrat ca nu numai starlete snur pot deveni zeite ale publicului ci si daca au har si rubicondele rotunjoare! 

La multi ani si mai ales sa traiti doamna!

Pele

Nu pot uita cum englezii l-au lasat sa marcheze un gol cu poarta goala pe Wembley, templul fotbalului, el fiind ultimul marcator deoarece urma sa se demoleze acea arena. Frumos gest dar pacat dupa mine pentru ca acolo in oul acela retezat s-au strans vocile a milioane de oameni care mancau fotbalul cu paine, am prins si eu in Tulcea mea asemenea barbati care aveau in ceasul biologic meciul si etapa din divizia unde jucau idolii lor. Erau vremuri cand la matineu si la meciul de baza se juca avand aceleasi ghete! Cand vad acum aceasta industrie in care doar cateva valori merita banii si ce bani imi e mila de amaratii de azi plimbati cu avioane, autocare pusi in stadioane din ce in ce mai mici ca nu prea e de joaca la 100.000 de inflacarati sa dai democratic cu bata electrica si alte delicii. Acum chiar Dumnezeu nu Doarme si pare sinistru dupa ce am trait viata si sonorul de demult sa vad la tv cum se joaca doar cu cativa privitori. Lumea se schimba dar unde e vacarmul de alta data, unde sunt oamenii aceia simpli, constiinciosi in viata lor banala dar care se transformau in altceva cand erau in tribune, in ceva frumos care acum nu mai exista. Pacat. Un mare jucator, patriot si om!

Dar cu marele nostru magician cum ramane! Ochii lui Dobrin au disparut o data cu tuica de alta data cu doua prune pe eticheta. Patriot consider si el pentru ca banii nu l-au atras unde nu avea pregatirea mintii sa acceada. El a fost acea minune care facea o tara sa manance aromatul si exceptionalul fotbal pe paine. Nu numai el, au fost multi dar Gascanul este si el mai modest evident inegalabil!

Stan si Bran

 

Spencer Tracy

 

Édith Piaf

(sursa Internet) 

Édith Piaf, şansonetista, textiera şi actrita, avea să influenţeze puternic culura franceză și europeană a secolului al 20-lea. Ea a consacrat, în Franța și în întreaga lume, genul muzical „chanson réaliste”, vocea și interpretările sale deosebite reflectând angoasele și frământările unei lumi a periferiei şi a sărăciei. În urma ei au rămas cântece nemuritoare, precum „Non, je ne regrette rien”, „La vie en rose” ori „Milord”, dar şi o poveste de viaţă construită dintr-un şir incredibil de evenimente nefericite, o întregă existenţă trăită sub spectrul tragediei.

Édith Giovanna Gassion, pe numele ei real, s-a născut „în braţele unui poliţist”, la 19 decembrie 1915, sub un felinar din strada Villette, din Paris, părinţii ei fiind Aneta Maillard, de origine italo-algeriană, o artistă alcoolică, jumătate prostituată, jumătate cântăreaţă stradală – mai cunoscută prin barurile din Belleville sub numele de Line Marsa – şi Alphonse Gassion, un acrobat de circ. Mama sa o va abandona după naştere, iar copila este crescută, pentru câteva luni, într-o cocioabă infectă, plină de păduchi şi râie, a bunicii sale materne, deseori hrănindu-se dintr-un biberon cu lapte amestecat cu vin roşu. Apoi, va fi înredinţată spre creştere bunicii din partea tatălui, urmând să crească într-un bordel în care aceasta era matroană, la Bernay, în departamentul Eure. Următorii ani din viaţa copilei, se vor desfăşura în lumea prostituatelor, printre cele zece angajate ale stabilimentului rău famat. La vârsta de 3 ani a rămas complet oarbă, din cauza unei afecţiuni numite keratită, care a dus la inflamarea corneei, iar biografii săi au remarcat faptul că şi-a recuperat vederea în mod miraculos, după aproape patru ani, şi după ce prostituatele au fãcut chetă pentru a o trimite într-un pelerinaj însoţit de rugăciuni, pentru recuperarea handicapului ei. După încheierea Primului Război Mondial, tatăl său este angajat la un circ ambulant și o ia cu el pe Édith, cu care împarte rulota ce-i servea de locuință. Dar tatăl său nu reuşea să adune suma necesară unui trai decent, astfel că micuţa Édith începe să cânte la colțuri de stradă, câștigând astfel ceva „mărunţiş”, pentru a-şi ajuta tatăl.

Acei ani, în care strada va juca un rol important în viaţa ei, au fost „rampa ei de lansare” şi o „şcoală a vieţii” care avea să-i ofere numeroase experienţe traumatizante. În anul 1932, la doar 17 ani, Édith rămâne însărcinată în urma unei legături cu un anume Louis Dupont, însă ea nu avea timp să-şi îngrijească copila, botezată Marcelle, care va muri de meningită, la doar doi ani. Édith s-a trezit la vârsta de 20 de ani într-o puternică depresie, cauzată de pierderea celei care avea să fie unicul ei copil, era părăsită şi de tată şi era obligată să frecventeze lumea cea mai mizeră a societății pariziene, a vagabonzilor, proxeneților, traficanților de droguri, a prostituției, în care continua să cânte pentru a se putea întreţine, la limita subzistenţei. În anul 1935, norocul avea să-i surâdă, după ce îl cunoaște pe Louis Leplée, proprietarul cabaretului „Le Gerny’s” de pe „Champs-Élysées”, care o invită să cânte în localul său câteva melodii, a apariţie care a reprezentat debutul său artistic. Leplée îi inventează numele de scenă – Édith Piaf, sau „môme Piaf”, datorită staturii ei scunde, de doar 1,47 metri înălţime. La cabaretul „Le Gerny’s”, Édith înregistrează primele sale succese, iar celebrii Maurice Chevalier și Jacques Canetti, impresar la radio, au fost realmente impresionaţi de calităţile ei. În acelaşi an, Canetti o invită la o emisiune la radio, iar către finalul anului, îi facilitează înregistrarea primului ei disc, cu melodia „La foule”. Însă anii tinereţii au fost marcaţi şi de o boala care o măcina, încetul cu încetul, din interior: poliartrita reumatoidă. Afecţiunea avea să-i provoace artistei probleme semnificative ale articulaţiilor, însoţite de dureri atroce şi de deformări ale corpului. La 6 aprilie 1936, Leplée este asasinat, iar Édith se află pe lista suspecţilor de crimă. Presa de scandal îi popularizează atât de mult numele, încât, după ce ancheta a stabilit că este nevinovată, publicul o va îndrăgi fără limite. În anul 1937, Édith Piaf semnează un angajament cu Teatrul „ABC” din Paris, iar impresarul Raymond Asso, cu care avea să împartă şi un episod amoros, îi înregistrează discul „Mon légionnaire”.

Este momentul în care Édith Piaf este remarcată pentru vocea plină de dramatism, ce acoperă nuanțe infinite, un timbru excepţional izvorât din nelinişte şi revoltă. În perioada următoare, Édith începe o legătură amoroasă cu Paul Meurisse, un actor de cinema debutant, pe care îl părăsește, apoi, pentru compozitorul Michel Emer, cel care îi compunea melodiile „L’accordéoniste” și „Le disque usé”. Într-o perioadă în care Édith impresiona cu melodii precum „Le vagabond”, „Le chasseur de l’Hôtel” sau „Les histoires de coeur”, a venit ocupația germană, şi legătura ei cu mișcarea de Rezistență, în care a susţinut şi controversate concerte la Berlin, la invitația autorităților germane. Desigur, ea era un nume dorit la orice petrecere cu ştaif a acelei perioade, iar ea a dorit astfel să evite represaliile pe care le-ar fi suferit dacă ar fi refuzat invitaţiile, după o viaţă în care şi-aşa suferise enorm. În antiteză, Piaf ar fi ajutat, conform spuselor ei, nu mai puţin de 200 de prizonieri francezi să scape din Germania, după ce le-a furnizat în secret acte de identitate false, în timpul a două turnee. A urmat aventura cu textierul Henri Contet, încheiată rapid, după ce acesta refuza să îşi părăsească soţia, apoi Édith se consolează în braţele pianistului Norbert Glanzberg, iar Lou Barrier devine primul său impresar, care nu o va părăsi niciodată. Anul 1944, a adus o furtunoasă poveste de dragoste înfiripată între Édith Piaf și Yves Montand, un tânăr cântăreț debutant la acea vreme. Ce doi aveau să apară împreună în câteva concerte, în următorii doi ani. În anul 1946, Édith călătorește pentru prima dată la New York, pentru a cunoaşte gloria, împreună cu cei trei colaboratori talentaţi care n-o vor mai părăsi – Robert Chavigny, la pian, Marc Bonel, la acordeon, şi Louis Barrier, impresarul ei -, iar compozitoarea cea mai devotată va rămâne Marguerite Monnot. Trupa “Compagnons de la chanson“ o urmează în turneul american, iar Edith Piaf devine răsfăţata Statelor Unite, după câteva debuturi în faţa unui public pentru care “pariziană“ echivala doar cu “Chanel“ sau “Moulin Rouge“. Peste Ocean avea să-i cunoască pe actrița Marlene Dietrich și, mai ales, pe boxeurul Marcel Cerdan, cel care va fi marea ei dragoste şi pe care îl va numi „le meilleur amant du monde”. Numai că soarta nu a fost generoasă cu remarcabila artistă, fiindcă la 27 octombrie 1949, Marcel Cerdan și-a pierdut viața în urma prăbuşirii avionului în care călătorea, în zona Insulelor Azore. În seara tragediei, a ales totuşi să urce pe scenă, iar la „Imnul iubirii”, cântat, ca nimeni alta, versurile curgeau răscolitor: “Dacă într-o zi te smulge viaţa din braţele mele, dacă mori, departe de mine…“, pentru ca artista să leşine, efectiv, pe scenă după versul “Dumnezeu îi reuneşte pe cei ce se iubesc“…

Era doar una din incredibilele lovituri la care a trebuit să facă faţă în existenţa ei, şi un moment adânc de depresie, care cu greu ar fi putut fi depăşit. Aşadar traumatizanta experienţă avea să se regăsească în remarcabilele versuri pe care Édith le-a scris pe muzica Margueritei Monnot, care au dat lumii una dintre cele mai impresionante melodii, „L’hymne à l’amour”. În anul 1950, Édith se întoarce la New York pentru o serie de concerte, fiind însoțită de noul ei amant, Eddie Constantine, un actor și cântăreț american de origine ruso-poloneză, și de un secretar particular, pe nume Charles Aznavour, viitorul mare şansonetist, dispărut de curând dintre noi.

In anul următor, Édith Piaf este distribuită în comedia muzicală „La p’tite Lili”, alături de Eddie Constantine și Robert Lamoureux, însă artista, aflată încă în depresie, arată primele slăbiciuni, o consecinţă aproape firească a dependenţei de somnifere și stupefiante, „asezonate” cu porţii generoase de alcool. În acelaşi an a obţinut, totuşi, succese remarcabile cu melodiile „Jézebel”, scrisă de Charles Aznavour, sau „Je t’ai dans la peau”, compusă de Gilbert Bécaud pe un text de Jacques Pills – cel alături de care Édith avea să trăiască o altă poveste de dragoste. La 29 iulie 1952, Édith se căsătorește cu Jacques Pills, însă artista trăia între succese muzicale, dependenţa de medicamente, alcool şi numeroase cure de dezintoxicare. Au urmat alte eşecuri în viaţa sentimentală, dar şi numeroase turnee de mare succes, precum cele desfăşurate la New York, Mexico City, Rio de Janeiro sau Paris. În anul 1956, s-a produs separarea de Jacques Pills şi un nou amant, cântărețul de origine greacă Georges Moustaki, pe care ea îl lansase pe scenele pariziene şi alături de care avea să dea naştere capodoperei muzicale „Milord”, unul din remarcabilele ei succese. În anul 1958, Édith suferă un grav accident de automobil, în urma căruia rămâne cu dureri atroce, care o vor face dependentă şi mai mult de medicamente puternice. Trebuie să amintim şi o operaţie de pancreatită, un ulcer la stomac, astfel că tabloul clinic al artistei este unul dintre cele mai complicate. În acelaşi an, ea publica volumul autobiografic „Au bal de la chance”, ce cuprindea întâmplări din viața sa din perioada 1935 – 1958. În debutul anului 1959, Édith susţine un concert la New York, însă spre finalul spectacolului se prăbușește pe scenă, momentul reprezentând, în opinia biografilor ei, începutul sfârşitului, o perioadă marcată de din ce în ce mai dese internări prin spitale şi din ce în ce mai rare concerte. De atunci, jurnaliştii amatori de scandal ajunseseră să meargă la concertele ei doar pentru a nu pierde eventualul moment „senzaţional“ al prăbuşirii ei finale. Numai că finalul nu avea să se consemneze aici. În anul 1961, în pofida stării de sănătate deteriorate, înregistrează un succes remarcabil într-un concert în sala Olympia, cu melodia ei iconică, „Non, je ne regrette rien”. În primăvara anului 1962, artista se îmbolnăveşte de bronhopneumonie, însă şirul incredibil de evenimente nefericite din viaţa personală nu o împiedică să se recăsătorească, la 9 octombrie 1962, unindu-şi destinul cu Theophanis Lamboukas, sau Théo Sarapo, un bărbat mult mai tânăr ca ea, în vârstă de doar 26 de ani. Anul 1963 a găsit-o Édith Piaf epuizată de necazuri, de consumul de medicamente, doctorii îi stabilesc un diagnostic crunt, la 18 martie 1963, urca pentru ultima oară pe scenă, iar după o lungă convalescență, artista avea să treacă la Domnul la 10 octombrie 1963, la Grasse, în urma unei hemoragii interne declanşate de insuficienţa hepatică provocată de abuzurile de medicamente şi alcool. După ce Papa Paul al VI-lea i-a refuzat dreptul unei ceremonii catolice de înhumare, din cauza stilului ei de viaţă, Édith a fost înmormântată în cimitirul „Pére Lachaise” din Paris, în prezenţa a peste 40.000 de oameni, fiind prima dată după Război când circulaţia este întreruptă în capitala Franţei, pentru a permite unei mulţimi imense de admiratori – circa 160.000 de oameni, în total – să-i aducă un ultim omagiu.

În februarie 2007, avea loc premiera filmului „La vie en rose”, care prezintă viaţa cântareței Edith Piaf. Filmul a câștigat două Oscaruri, patru premii BAFTA, cinci premii Cesar, iar pentru performanța sa în rolul Piaf, Marion Cotillard a devenit prima actriță franceză care a câștigat un Oscar pentru un rol în limba natală. Posteritatea i-a iertat, desigur, viața care a abundat în alcool, țigări, sex, dezmăț și dependenţa de droguri. Au rămas doar cariera sa artistică remarcabilă, melodiile ei tulburătoare, nemuritoare, simbol al spiritului parizian, abilitatea excepţională de a transforma durerea în artă, pasiunea pentru meseria sa până la limita forțelor sale, o artistă legendară Edith Piaf Je Ne Regrette Rien Live Paris Olympia 1960care cu greu va putea fi uitată…

Maria Tanase

 

Exista o asemanare intre romani si francezi.

La noi a stralucit o minunata stea Maria Tanase

la ei o alta: Edith Piaf!

FB Doamna prof. Preda Sena: Exact,nu m-am gândit la aceasta asemănare .

     Eu: Se suprapun ca personalitati si cu Marlene Dietrich din Germania dar in afara de cantecul Lili Marleen cu care milioane de soldati nemti si-au alinat drumul spre moarte ea intra in circuitul mondial de valori din muzica si cinematografie in America, avand o viata lunga spre deosebire de cele doua dinainte care s-au ridicat din clasa celor multi si amarati, au avut o viata tumultuoasa murind la varste la care mai aveau mult de aratat.

Maria Ciobanu

Cand natura, Dumnezeu, cum vreti sa spuneti aduce pe lume oameni cu har nu ai decat sa cauti sa te bucuri sa iti umpli sufletul de ceea ce viata iti da, abia tarziu afland ca nu se mai repeta clipele cand ai posibilitatea sa fii patruns de arta, de prezenta unor minuni ale creatiei inimitabile si inegalabile. Am avut posibilitatea sa particip la spectacole unde doamna Mariana Murarescu extragea, precum albina nectarul florilor, mierea cantului romanesc de la interpreti care merita sa fie undeva intr-un panteon al culturii noastre! Trilurile unei voci minunate, arta ridicata la nivel de bijuterie, Dumnezeiesc! La Multi Ani! Doamnei noastre.

Vintila Corbul

N. Davidescu

Petre Salcudeanu

Eternul nostru copil

Candid, inteligent, ingenuu, minunat, maestru in sentimente exprimate in dulcea si iubita limba romana!

Bucatarii

dr. Dumitru Constantin Dulcan

https://www.youtube.com/watch?v=xzSdsEhZAhU

Constantin-Valer Necula

PĂRINTELE CONSTANTIN NECULA PUNCTE DE VEDERE

Nevinovatul nostru Dumnezeu. Așezat până azi în boxa acuzațiilor de auto-impușii martori ai acuzării unei vini închipuite. A făcut totul pentru ca orbii să vadă, muții să rostească adevărul, șchiopii să alerge și păcătoșii să fie limpeziți în viețile lor. Semnul deplin al prezenței Împărăției lui Dumnezeu încă din fruntariile lumii acesteia.

isus scapă cu greu de lovirea cu pietre a celor din Templu. Le spusese iudeilor din curțile Casei Tatălui Său că este viu „mai înainte de Avraam” (Ioan 8, 58). Dintâi le spusese, cu subiect și predicat: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8, 12). Și asta după ce lăsase neucisă o femeie ce fusese prinsă în adulter. Refuzând judecarea ei (Ioan 8, 1-11). Cobora, de-acum, de pe Muntele Măslinilor. Acolo de unde aveau să-L poarte spre Patimă și Moarte aceeași strașnici judecători dispuși să lovească și să ucidă în numele unui Dumnezeu ce nu-L cunoșteau. Și Care, arătându-Se dinaintea lor, nu l-au recunoscut. Boală grea orbirea din idolatrie și ideologie. Un soi de „idoideocriză”. Pandemică la vremea de azi. Le spusese, la fel de tranșant, probabil pe același drum ce-l va petrece ca prizonier al miliției de la Templu la vremea Pătimirii: „Dacă veți rămâne în cuvântul Meu, sunteți cu adevărat ucenici ai Mei; Și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi” (Ioan 8, 31-32). Tocmai neascultarea de cuvântul Său îi face neînțelegători de sens pe mai marii teologiei vremii. Risc permanent pentru oricine încearcă să se dea drept robul liber al lui Hristos, dar Îi folosește cuvintele ca un joker la jocul de cărți al intereselor penibile prin care poate fi manipulată comunitatea ori societatea. Nu e simplu să asculți de El. Pare joacă. Lipitură de idei. Dar nu e deloc așa. Și cine trădează viețuirea în Hristos Dumnezeu o simte pe propria veșnicie. E fericit fără motiv și simte asta drept o corvoadă de nedus.

Iisus scapă cu greu de uciderea cu pietre. Reacția prostiei dinaintea Iubirii e mereu aceeași. Regulă sieși, prostia refuză adevărul. Așa și acum. Ieșind din înconjurarea potrivnicilor, Domnul se ferește și iese din Templu (Ioan 8, 59). Aici e cheia Evangheliei cu orbul din naștere vindecat în zi de Sabat. Atacat cu pietre Domnul iubește în continuare omul aflat în neputințe. Iese din odihnă și ritual. Ucenicii Săi par a fi virusați de criticismul celor din templu. Văd orbul și se comportă ca niște bârfitori în piață: „Cine a greșit, acesta ori părinții lui?” (Ioan 9, 2). Cine crește un copil cu dizabilități știe bine ce zic (mă rog, scriu). Mereu bârfitorii și de n-o zic din cuvinte rostesc din priviri de superioritate, de milă indusă de context – uneori doar de text de lege omenească, nu – aceeași propoziție sacrosanctă între clișee. Hristos Dumnezeu, deja condamnatul la moarte de legislatorii religioși ai vremii, oferă însă alternativa a treia, care nu exista deloc în mentalitatea timpului: „Nici el nu a păcătuit și nici părinții lui, ci ca să se arate în el lucrurile lui Dumnezeu” (Ioan 9, 3). Domnul vrea să lucreze „până când este ziuă”, că vine noaptea când nimeni nu poate să lucreze. Și reiterează ceea ce spusese celor din templu: „Atât timp cât sunt în lume, Lumină lumii sunt” (Ioan 9, 5). De aceea este de nevindecat o lume în care Dumnezeu nu este prezent. Se aprinde în ea întunericul, ura, frica, bezna uneltirii întru uciderea cu pietre a aproapelui.

Iisus scapă de pietrele ideologilor și face din scuipat și tină medicament. Nu mă feresc să o zic. E vizibil că cea mai de jos dintre umorile din logica umană devine medicament căci vine de la Dumnezeu Însuși. Așa cum tina era praful drumului, din care nu rodea nimic. Amestecată cu tot ce însemna impur în ochii purilor din curțile Templului. Unge ochii orbului. Și-l trimite la scăldătoarea Siloamului – ce se tâlcuiește Trimis. Fântână construită în timp pentru a întâmpina pe Mesia, de ar fi avut sete. Și noi înțelegem că nu la voia întâmplării, în așteptarea Cincizecimii Bisericii, avem de trei săptămâni cuvânt despre fântână, apă, întâlnire dintre Dumnezeu și omul nebăgat în seamă: Vitezda, Sihar – femeia samarineană și Siloam. Trei vindecări. Un paralitic intrat în linia dreaptă a agoniei, un suflet bântuit de drama neiubirii și un orb din naștere. Toate trecute, prin apă, din ordinea morții în aceea a Învierii. Orbul se vindecă. Vecinii săi devin agitați. Îl recunosc, dar nu cunosc cine este Izvorul vindecării. Începe o adevărată anchetă. Pornită de la vecini și continuată de farisei. Ultimii sunt îndoielnici. Îi cheamă chiar părinții la anchetă. Și-i pun dinaintea unei alegeri dificile: fiul vindecat sau oprirea de a intra în sinagogă dacă mărturisesc pe Hristos. Oamenii se tem. Teama lor îi face oarecum să fie în gardă. Nu te joci cu anchetatorii niciunei vremi. Căci aceștia au oricum dreptatea lor. Oamenii scapă spunându-le chiar că fiul lor este în vârstă, deci poate mărturisi. Iar fostul orb – Doamne, cum sună asta de minunat – dă mărturie. Inteligent. El nu știe dacă Hristos este păcătos au ba. Dar știe că el a fost orb. Orbul din tina drumului. Și nu mai este. Ba mai mult. Capătă curaj. Insistenței lor le răspunde cu istețimea evadatului din întuneric: „De ce voiți să auziți iarăși? Nu cumva voiți și voi să vă faceți ucenici ai Lui?” (Ioan 9, 27). Ironia lui e un aviz bun celor cărora cred că a propovădui ori mărturisi pe Hristos înseamnă doar răspunsuri „corecte”. În Duhul Sfânt, unde se construiesc răspunsurile la răutățile lumii, aberațiile trebuie atenționate că au sărit de pe axa logicii lui Dumnezeu. Nu ancheta era importantă în clipele acelea, în ochii Celui ce redase Lumina ochilor. Ci bucuria recuperării unui semen din moarte și întuneric. Aici se vede cum oamenilor religioși care își iau prea în serios obsesiile de puritate li se tocesc empatiile. Domnul Hristos e Lumină. Deci bucurie. Omul-vindecat identifică adâncul de lumină al minunii: „Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu știți de unde este și El mi-a deschis ochii. Și noi știm că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoși; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu și face voia Lui, pe acesta îl ascultă. Din veac nu s-a auzit cineva să fi deschis ochii unui orb din naștere. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu, n-ar putea să facă nimic” (Ioan 9, 30-33). Fariseii refuză adevărul rostit de omul acesta. Se întorc la clișeul din care gustaseră și ucenicii Domnului: „În păcate te-ai născut tot, și tu ne înveți pe noi? Și l-au dat afară” (Ioan 9, 34) Domnul îi încununează însă vindecarea. Îi dă nu doar vederea luminii și lumii. Ci și vederea lui ca Dumnezeu. Îl ajută să tragă cu ochiul peste pragul morții, în Rai. Omul crede în și se închină Celui ce-i redase viața. Căci, în fond, ca și în cazul paraliticului ori femeii samarinene, Domnul nu doar îl așează în ordinea lumii – ofuscate de minune – ci și în logica Învierii. Și-i lasă pe orbii sufletește în legea lor (Ioan 9, 41). Un Dumnezeu Întrupat îndrăgostit de inteligența umană. Refuzând cordialități cu orgolioșii care cred că le știu pe toate.

Iisus scapă. Se ferește de pietre, dar nu de Cruce. În lumina Învierii aceste trei episoade evanghelice se descoperă legate fundamental de Dumnezeirea lui Hristos, Dumnezeu-Omul Întrupat. Întruparea. Locuirea lor printre noi pătimașii, bolnavii, răutăcioșii. Soluția de avarie a iubirii lui Dumnezeu dinaintea urii și încăpățânării omului ce se crede Dumnezeu. Ne cere în fapt să nu ne credem dumnezei ajutându-ne ca, prin credință și făptuire bună, să ajungem ca Dumnezeu după har. Grea ecuație pentru cei care reduc totul la aritmetica lui a avea. În dauna punerii în ecuație lui a fi. De cele mai multe ori cu orice preț. Domnul Iisus Hristos nu evită Crucea, nu se ferește de Pătimire și Moarte pentru că știe că epuizase orice fel de altă metodă de vindecare a inimilor de piatră ce luau grabnic pietre pentru a lovi. Nevinovatul nostru Dumnezeu. Așezat până azi în boxa acuzațiilor de auto-impușii martori ai acuzării unei vini închipuite. A făcut totul pentru ca orbii să vadă, muții să rostească adevărul, șchiopii să alerge și păcătoșii să fie limpeziți în viețile lor. Semnul deplin al prezenței Împărăției lui Dumnezeu încă din fruntariile lumii acesteia.

Iisus scapă de farisei, dar nu de fariseismul celor ce se cred mai presus de El în cugetare. E una din marile lecții ale Evangheliei acesteia. Când Hristos e Lumina, sclipirile tale de inteligență, ca om, sunt schije din luciditatea rațiunii Sale puse în facerea mâinilor Lui. E minunea vindecării din orbirea de sine. Boală grea. Când curtenii se cred Împărat. Și sunt supărați când Acela face bine unui amărât. Cine se poate bucura de orbirea unui om? Dar de moartea unuia? Hristos ne îndeamnă să fim oameni nu hiene. Chiar, cine are așa un suflet mic încât să jubileze la moartea unui om?

 Sursa: tribuna.ro

Constantin-Valer Necula a absolvit Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna“ din Sibiu și este doctor în teologie, specializarea catehetică-omiletică și pedagogie creștină. Este autor de volume de predici, de studii și articole de omiletică și catehetică dar și de cărți pentru copii și tineret. A tradus mai multe cărți și a scris articole în publicații din țară și străinătate. A semnat zeci de studii în limba română și în limbi străine - franceză, italiană, germană - si numeroase recenzii. A susținut 150 conferințe în țară și în străinătate și a participat la o serie de emisiuni de radio și de televiziune atât la posturi naționale cât și internaționale.
Dintre lucrări reținem volumele de predici: Iată, Mirele vine (2000); Iubi-Te-voi Doamne (2001); De ce ești trist, popor al Învierii? (2002); Praznicar (2004); Privegheri (2003); Iubesc Doamne, ajută neiubirii mele! (2005); volumele cu studii și articole de omiletică și catehetică : Contribuția școlii Teologice Ortodoxe de la Sibiu la dezvoltarea pedagogiei moderne: Întemeietorii; Mitropolitul Andrei Șaguna (2006); Sarea Pământului, I, (2002); Ascultă, Israel!- Activitatea învățătorească a profeților în Vechiul Testament (2003); Paștele Crucii (2003); Să ne merităm Ortodoxia (2004); Porțile Cerului, 2 vol. (2007); Îndumnezeirea maidanului - pastorația Bisericii în spatele blocurilor (ed. II-a, 2008). O serie de cărți pentru copii și tineret: Căluțul lui Dumnezeu (2003); De dragul Evangheliei (2003)Tinerețea Ortodoxiei (2004); Calea virtuților (2005);Ogorul cu îngeri (2005); Împreună spre întâia Spovedanie (2006); Să ne rugăm 8 zile cu Sf. Ioan de Kronstadt (2006); Marcellino, o minune de băiețel (2007); Să ne rugăm 8 zile cu Sfântul Nectarie (2007); Să ne rugăm 8 zile cu Părintele Arsenie Boca (2007); Provocările străzii (2007); Gânduri și miride(2009); Gheorghe Lazăr- Învietorul(2009).Traduceri: Sfântul Ambrozie, Viu va fi sufletul meu (2000); Sfântul Simeon Metafrastul, Viața Sfântului Spiridon (2007); Sfântul Daniil Stâlpnicul (2007); Sfântul Grigorie cel Mare, Benedict de Nursia (2008).

Sursa Dexologia.ro

Profesorul și microbiologul Vania Atudorei,

Profesorul și microbiologul Vania Atudorei, născut la Botoșani, în prezent microbiolog federal RMCCM și supervisor al Departamentului de Sănătate și Farmacie Eurofins din Canada, a acceptat invitația noastră de a răspunde la o nouă serie de întrebări legate de COVID -19.

COVID-19 - Controverse și confuzii

În experiența mea profesionala internațională de 40 de ani în domeniul microbiologiei farmaceutice și a farmacologiei am învățat să nu cred tot ce se scrie și tot ce se spune, și să verific eu însumi adevărul, iar atunci când îl aflu și sunt convins de el, să îl spun și la alții. Și să nu uit că știința este singura bogăție care sporește atunci când o împarți cu alții.

Coronavirusul și medicamentele actuale:

În prezent există mai multe scheme de tratament împotriva acestui virus. Iată câteva exemple.

- Agenția federala din USA pentru medicamente și alimente FDA, a aprobat recent medicamentul Ivermectin, un antiparazitar contra viermilor intestinali, medicament pentru care în 2015 s-a decernat și un Premiu Nobel de Medicină. Studii publicate în Australia la Melbourne, afirma că numai în 48 de ore acest remediu a scăzut cantitatea de virus de peste 99 % .

- FDA a aprobat și antiviralul Remdesivir fabricat de către compania americana Gilead, leader mondial în medicamente antiretrovirale, care se pare că nu dă rezultatele așteptate decât la 1/3 din cazuri.

- Pentru chlorochina și hidroxiclochina utilizate contra malariei și recomandate de către unii medici la ora actuală, dovezile de eficacitate sunt insuficiente. Dar graba strică treaba. Așa s-au dat autorizații rapide și pentru teste de confirmare a virusului de exemplu pentru aparatele Spartan Scientific din Canada, fabricate la Ottawa care au dat rezultate bune experimentale în Laborator dar rezultate proaste, false în practică încât acum câteva zile Ministerul Federal al Sănătății din Canada a retras autorizația și a interzis utilizarea acestor teste de depistare.

Prevenirea cu pastile pentru durerile de gât

Am găsit referințe că pastile împotriva durerilor de gât, care conțin combinația de alcool diclorobenzilic și amil metacresol sunt eficiente împotriva coronavirusurilor, pentru a le reduce drastic chiar și după 2 minute de contact. Aceste produse pot fi găsite în farmacii sub numele comerciale de Cepacol, Strepsil, sau Pastile antibacteriene pentru dureri de gât, și nu sunt scumpe (aveți grijă să citiți bine eticheta și să nu le confundați cu produse similare care conțin doar mentol și benzocaină care nu sunt eficiente).

Studiile au fost făcute în Anglia în anul 2005 de către echipa virusologului John Sydney Oxford, de la universitatea din Londra, reputat specialist mondial în virusurile gripale. Concluzia este că aceste două substanțe combinate afectează învelișul viral și au avea efecte semnificative în reducerea infecțiozității anumitor viruși infecțioși în gât și astfel în saliva reducând astfel, contagiozitatea de transmitere de la persoană la persoană.

(Oxford JS, Lambkin R, Gibb I, Balasingam S, Chan C, Catchpole A (2005). "A throat lozenge containing amyl meta cresol and dichlorobenzyl alcohol has a direct virucidal effect on respiratory syncytial virus, influenza A and SARS-CoV". Antiviral Chemistry & Chemotherapy).

Sunt preferate remediile scumpe celor ieftine – povestea ASPIRINEI

Mi-am pus întrebarea care sunt simptomele clasice ale virozei provocate de COVID-19 și dacă există un medicament singur capabil să acționeze împotriva acestor simptome. Spre marea mea surprindere răspunsul pe care l-am găsit este: DA. Deci simptome importante: febra, dureri, inflamații și coagularea sângelui. Ei bine: ASPIRINA combate și febra, și durerile, și inflamația și este și anticoagulantă. Dacă mă întrebați de ce nu se prescrie Aspirina, nu am să vă răspund și am să va las ca să găsiți singuri răspunsul. În discuțiile mele actuale cu specialiști din Franța, România, Elveția, Anglia și Germania mi s-a spus ca Aspirina are contraindicații de exemplu la bolnavii de astm. Răspunsul e simplu: dacă vreți să aflați totul despre un medicament trebuie să căutați pe Internet monografia medicamentului, completă, care conține zeci de pagini și care este redactată de compania mamă. Pentru Aspirina, este compania germana Bayer. Deci da, e contraindicată DAR numai pentru bolnavii de astm provocat de către compuși chimici care conțin săruri ale acidului salicilic, salicilați, așa cum este cazul aspirinei a cărui nume chimic este acid acetil- salicilic. Deci dacă persoana este alergica la acești compuși. Mi s-a mai spus că Asprina poate să dea dureri de stomac și iritații gastrice. Da, e normal este acidă. Numai că astăzi exista comprimate de Aspirina înrobate (sau filmate) acoperite cu un strat protector, care face ca ea să nu se mai dizolve în stomac ci traversează stomacul și se dizolva în intestin, unde nu mai provoacă dureri. Fabricarea Aspirinei o poate face și un elev. E nevoie doar de 2 materii prime ieftine, oțet (acid acetic) și acid salicilic. Numai ca Aspirina costa prea ieftin iar Big Pharma și farmaciile nu fac mare profit cu ea. Iată și calculul: 1 gram de Redemsivir pur costa 3750 $, iar 1 gram de aspirina pura costa 1cent adica 0.01 $.

Un vaccin pentru coronavirus ?

De ce durează atât de mult? De ce poate nu îl vom avea niciodată? Pentru că doar cunoaștem și alte virusuri descoperite de zeci de ani pentru care încă nu s-a găsit un vaccin, un bun exemplu fiind HIV. Pentru că virusurile pot suferi mutații (fenomen de variabilitate) și astfel se pot transforma în ceea ce se numește tulpini diferite. De exemplu HIV are 2 tipuri, 1 care este mondial și 2 caracteristic pentru Africa de Vest. HIV-1 are 9 tipuri notate cu litere: A, B, C, D, E, F, G, H, I și J. HIV-1 B este cel mai răspândit. Există și vreo 50 de tulpini de HIV recombinat. Așadar putem face un vaccin pentru o tulpină, sau polivalent, pentru mai multe tulpini, iar riscul este că mâine apare o tulpina nouă pentru care nu avem vaccin, așa cum este cazul virusului gripei. În fiecare iarna vine din Hong Kong, de la porci și de la rate, orașul cu peste 7.000.000 de locuitori și cu o densitate de peste 7.000 de locuitori pe km2.

Fabricarea unui vaccin durează cel mai repede 6 luni și cel mai mult 3 ani. În fabricarea unui vaccin antiviral exista 11 etape: cultivarea virusului, recoltarea sa, purificarea sa, inactivarea virulentei pentru ca să nu fie periculos și să provoace boala (au fost incidente de acest gen în trecut când mai ales copii vaccinați au murit de la vaccinuri), asamblarea valentelor, formularea sa (rețeta de fabricare cu amestecul de materii prime), ambalarea primara în fiole, flacoane sau seringi, liofilizarea (dacă este un vaccin solid sub forma de pudra ce va fi reconstituită în momentul injectării, deoarece liofilizarea îi dă o durată de valabilitate mai lungă), ambalarea finală, eliberarea lotului de către departamentul de asigurare a calității și transportul sau în depozitele distribuitorilor și de aici în farmacii, clinici și spitale. Peste 70 % din munca de fabricare a unui vaccin sunt numai testele de control al calității. La ora actuală pe glob exista 120 de proiecte de cercetare de vaccin contra COVID-19 (în China, Anglia, Germania, Franta, USA, Canada) din care 10 sunt deja în curs de testare clinica pe oameni.

Preparați singuri acasă gelul dezinfectant cu alcool

Ieri am intrat într-o farmacie și am rămas în stare de șoc. Se vindea cu 7 dolari un flacon mic de gel dezinfectant cu alcool de 70 de ml. Deci cam 100 $ litrul, în timp ce fabricarea sa costa de cel puțin 20 de ori mai ieftin. Din cauza speculanților, Guvernul Franței a dat o lege de plafonare a prețului la maximum 3 euro pentru 100 de ml de gel dezinfectant cu alcool. Acest gel a fost inventat în anul 1995 la Geneva, în Elveția, la Spitalul Universitar de către dr. Didier Pittet, împreună cu farmacistul acelui Spital, William Griffiths. Autorii au dăruit rețeta gratuit în anul 2006 Organizației Mondiale a Sănătății – OMS, aflată și ea la Geneva, care a publicat o broșura gratuită pe Internet pentru ca toate țarile și toți oamenii să beneficieze de ea. Aveți nevoie numai de 4 materii prime pe care le găsiți în comerț: apa, un alcool (o să îmi spuneți că nu este alcool acum în comerț atunci cumpărați un parfum ieftin deoarece parfumurile au 60 % alcool), glicerina – găsiți glicerină sau cremă cu glicerină la magazinele de cosmetice, și apă oxigenată 3 % în farmacii. În acest fel economisiți bani și descurajați și bandiții care vor să facă speculă și profituri.

Folosirea sa în Spitale a redus la jumătate numărul de infecții intraspitalicești pentru că medicii și asistenții nu aveau timp să se spele de zeci de ori pe zi pe mâini cu apă și săpun, ori aceasta este o metoda rapidă și eficientă. Citeva episoade amuzante cu acest gel: pentru că în Rusia unii îl beau, s-a pus în el un colorant și un vomitiv. Iar pentru ca în Anglia un musulman a spus că religia sa îi interzice alcoolul, atunci alcoolul etilic a fost înlocuit cu alcool izopropilic.

Coronavirusul și coagularea sângelui

Problema este că la început nu se făceau autopsii la cei decedați deoarece se credea că este cunoscută cauza și că e inutil, fiind o pneumonie virală pentru care nu exista medicamente. Ulterior s-a descoperit ca mulți bolnavi fac o suprainfecție pulmonară bacteriană și de aceea în schemele de tratament actuale sunt incluse și antibiotice, în special azitromicina. Când în unele țări au început să se facă autopsii atunci anatomopatologii au descoperit ca da, e o problemă pulmonară, dar cauzată de cheaguri de sânge în plămâni, embolii, deci de o coagulare a sângelui, de care nu se știa și care provoacă insuficiență respiratorie. Și tot în schemele de tratament actuale s-au introdus și medicamente anticogulante, mai ales heparina. Foarte curioasă acțiunea acestor virusuri asupra sângelui, deoarece virusul Ebola, care este și el un coronavirus letal, pentru care nu exista nici medicamente și nici vaccin, provoacă contrariul, adică hemoragii, și interne și externe, încât bolnavii de Ebola mor într-un mod absolut sinistru, plini de sânge și la interior și la exterior. De aceea, aceasta boala mai este numită și febra hemoragică. Se fac și corelații între grupele de sânge și infecție, deoarece, statistic există mai puține cazuri de boala la grupa O decât la celelalte grupe sanguine.

Covid-19, un virus artificial sau un virus de SIDA recombinat?

Ceea ce este alarmant este ca acest virus conține gene ale virusului HIV descoperite de prof. Luc Montagnier, Laureat al premiului Nobel pentru Medicina în anul 2008, și care în anul 1983 a descoperit virusul SIDA la Institutul Pasteur din Paris. Aceasta deoarece secvențe din acidul nucleic ARN al virusului SIDA - HIV au fost găsite în mod ciudat și neașteptat în acidul nucleic ARN al coronavirusului COVID-19. Se pare deci că în China au vrut să facă un vaccin contra SIDA. Și au luat un coronavirus, care este tot un retrovirus ribovirus ca și HIV, și l-au recombinat, și l-au scăpat în populație, accidental sau intenționat. Lăsând la o parte tentația de speculații și de complot, cred că mulți își pun o întrebare legitimă: dacă acest virus exista în natura de mult la animale, atunci de ce a apărut numai acum?

Priviți statisticile cu rezervă

Inițial toate decesele din spitale și din căminele de bătrâni erau automat înregistrate și raportate ca și cazuri de COVID-19, fără depistare confirmată și fără autopsii, ceea ce era incorect și falsifica datele reale. Este pentru prima oara când într-o epidemie sau pandemie se fac publice cifrele în fiecare zi. Statisticile OMS arată că în fiecare an mor de gripa peste 500 000 de persoane (650 000 dupa Centers for Disease Control – CDC din USA), iar aceste cifre nu se publică zilnic, pentru că în realitate cifra este mai mare, deoarece nu toate cazurile, în toate țările, sunt înregistrate și nu toți bolnavii merg la Spitale în toate țările. Mă întreb de ce nu se publică și în cazul gripei cifre zilnice?

Pe 3 mai 2020 erau înregistrate 246 000 de decese atribuite acestui virus în lume, din care 3 681 în Canada și 780 în Romania. Se confundă numărul de cazuri confirmate (depistate prin teste), cu cazurile reale, ori este evident că, cu cât se fac mai multe teste, cu atât se descoperă noi cazuri. Numai că, printre aceste rezultate mai sunt și unele false. Iar printre persoanele pozitive exista 2 cazuri: care nu au simptome și care au simptome. Printre cei cu simptome exista 4 cazuri diferite: care se vindecă acasă – majoritatea, în jur de 80 %, care au simptome și necesită spitalizare, care au simptome grave și sunt internați la terapie intensivă, din care o parte se vindecă și o parte (vârstnici și cu alte probleme cronice de sănătate), din nefericire, mor sau sunt condamnați la moarte, din lipsa de aparatură sau de tratamente adecvate.

Domnul Vania Atudorei este microbiolog federal și superviser al Departamentului de Sănătate și Farmacie Eurofins, Canada. Predă la Colegiul public "Gérald-Godin" din Montreal, are importante contribuții științifice în microbiologie, chimie și farmacologie s-a născut la Botoșani, a făcut facultatea în România și locuiește, în prezent, în orașul canadian Laval, fiind președintele Asociației Românilor din Laval

Dl. Vanea Atudorei, profesor emerit, a primit in 2011 Diploma de Onoare din partea colegilor săi de la Asociația de Pedagogie Colegială din Canada franceza, în 2012 Parlamentul Canadei i-a decernat Medalia Jubileului de Diamant a Majestății Sale Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii și Canadei, iar in anul 2014, prin Decret aprobat și semnat de premierul Franței, i s-a conferit titlul de Cavaler al Ordinului "Palmes Académiques"– o înaltă distincție instituită în anul 1808 de împăratul Napoleon Bonaparte pentru a-i onora pe profesorii eminenți. Vanea Atudorei este și cetățean de onoare al municipiului Botoșani.
Sursa internet.

Adele de Boigne

Karin Mölling

Karin Mölling este un virusolog german emerit şi premiat de Guvernul german, cercetările sale s-au concentrat pe retrovirusuri, în special virusul imunodeficienței umane (HIV). A fost profesor și director al Institutului de Virologie Medicală de la Universitatea din Zurich din 1993 până în 2008.

“Izolarea în încăperi este greșită! De aceea lupt şi mă enervez. Avem nevoie de aer și soare, aerul diluează virușii, iar soarele cu lumina UV îi ucide. Dar nu încăperea! Nu te infectezi pe stradă!”

Karin Mölling a pornit o luptă împotriva măsurilor care se iau în acest moment în Germania şi a apărut la câteva posturi de radio şi televiziuni din Germania.

Redăm interviul tradus:

Dnă profesor Mölling, sunteți un virusolog recunoscut și excelent. Aţi publicat o carte despre viruși. Cum evaluați situația actuală din jurul virusului SARS-Cov 2? Cât de periculos este acest virus corona?

Acest virus a dus la o pandemie, ceea ce înseamnă că este foarte contagios și este frecvent în multe țări. Dar virusul nu provoacă o boală gravă. Există o rudă a acestui virus, Mers-Corona în cămile – 37% din cămile infectate mor. Există și virusul Ebola: dintre cei infectați 90% dintre candidați la moarte. La virusul SARS-Cov 2 nu este cazul de aşa cifre. Nu se cunoaște în totalitate numărul persoanelor infectate și rata exactă a decesului. Simt că ceea ce se întâmplă acum este ceea ce experimentăm mai mult sau mai puțin în fiecare iarnă. Acest lucru a fost vizibil în special în urmă cu doi ani, cu gripa. Testul pentru SARS-Corona 2 încă nu era cunoscut. Se poate că acest virus a jucat un rol. Nimeni nu știe.

Ați solicitat deja în interviuri să relatați evenimentele din jurul SARS-Cov 2. V-ați referit, de asemenea, la aproximativ 25.000 de decese cauzate de valul gripal 2017/18. Cum se înțelege asta? Cum poate fi legat acest lucru?

Cred că, de fapt, te uiți doar la un singur lucru aici și îl umpli cu o anumită panică. Vi se spune acum, în fiecare zi dimineața, câte morți SARS Corona 2 aveți. Dar nu vă spun cât de multă gripă a infectat în această iarnă și câte decese a provocat.

În această iarnă, gripa este scăzută, dar în jur de 80.000 sunt infectați. Nu primiți aceste numere deloc. A fost ceva de genul în urmă cu doi ani. Acest lucru nu este pus în relația corectă.

În fiecare săptămână, în Berlin moare o persoană din cauza germenilor multi-rezistenți, ceea ce este în jur de 35.000 pe an în Germania. Acest lucru nu este menționat deloc. Cred că am avut situații de genul acesta de mai multe ori, dar nu s-au luat măsuri ca cele actuale.

Politicienii se bazează pe virusologi, precum profesorul Christian Drosten, pentru măsurile lor, care sunt în curs de aplicare și care restricționează sever viața publică. Cu toate acestea, nu găsiți măsurile proporționale. De ce?

Este exagerat! Domnul Drosten este un om de știință foarte bun. De asemenea, el a dezvoltat testul care ne-a adus la cunoștință că oamenii nu numai că au gripă, ci și un alt virus.

Domnul Drosten nu ia deciziile. El spune: Poate fi, nu poate fi! Și evită predicțiile. Cel puțin inițial nu era în favoarea închiderii de urgență a școlilor. Probabil că între timp a fost de acord. În acelaşi timp, există opinii diferite între virusologi. Am auzit că domnul Wieler de la Institutul Robert Koch se așteaptă ca zece milioane de oameni să fie infectați. Trebuie să spun: cei infectați nu sunt marea problemă. Trebuie să protejezi persoanele de vârstă înaintată!

Iarăşi mă refer la vârstă. Trebuie să construim cumva imunitatea. Cum ar trebui să fie posibil acest lucru fără contacte? Cei mai tineri au eliminat infecția mult mai bine. Dar trebuie să protejăm persoanele în vârstă și le protejăm într-un mod care poate fi pus la îndoială: este rezonabil ceea ce facem acum pentru a extinde epidemia într-un mod care aproape paralizează întreaga economie mondială?

Deci, asta înseamnă: centrele de zi, școlile și restaurantele nu ar trebui să fie închise, așa cum se întâmplă în prezent?

Institutul Robert Koch oferă cifrele. Atunci stai ca ascultător sau spectator: 20 de morți din nou, cât de groaznic! Știi când încep să intru în panică? Dacă sunt 20.000. Apoi ne apropiem de ceea ce s-a întâmplat complet în tăcere acum doi ani.

Epidemia de gripă din 2018, cu 25.000 de decese, nu a scos niciodată presa. Clinicile au avut de a face cu 60.000 de pacienți suplimentari, ceea ce nu a fost nicio problemă pentru clinici!

Dar asta este folosit ca argument. Politicienii spun: Vrem să prevenim 20.000 de morți. De aceea, acum trebuie să intervenim drastic în viața societății.

Îți spun: nimeni nu a făcut asta acum doi ani. Unde este nevoia acum? Este doar un efect de imitație a Chinei? Știu că oamenii îmi spun: gripa este diferită de boală. Dar este o boală foarte gravă. 25.000 de morți reprezintă o povară foarte grea pe care nu vrem să o avem. Dar clinicile au făcut-o înainte. Și acum le este frică.

Aceasta este teama principală: boala este arătată ca o boală teribilă. Boala în sine este ca gripa într-o iarnă normală. Este mai slabă chiar și în prima săptămână. Problema cu această epidemie SARS Corona 2 este că virusul este inaplicabil pentru o săptămână de zile: oamenii nu îl observă nu-l simt.

Se face referire întotdeauna la exemplul din Italia, unde se spune că decesele sunt semnificativ mai mari în proporție. Cum vedeţi asta?

O spui corect. Nu știm! Se presupune că numerele sunt mai mari, dar nu știm sigur. În Italia există două virusuri. Un jurnalist din ziarul „La Repubblica” s-a referit la stilul de viață de familie foarte diferit din Italia, unde oamenii petrec mult timp împreună și, prin urmare, sunt mult mai pasibili să se infecteze.

Poate că sistemul de sănătate al țării nu este atât de bine poziționat ca al nostru. Nu stiu. Lombardia este listată ca una dintre cele mai puternice regiuni industriale atunci când se compară poluarea aerului, poluarea și alți parametri. Am publicat despre poluarea aerului în China. O comparație se face întotdeauna cu metroul din New York și Lombardia.

Acum ne putem întreba: este greșit numărul în Italia, sunt cu nouă zile înaintea noastră în epidemie? Ce știm câți ar putea fi testați? Cât timp a fost disponibil testul? Poți să te uiți la aceste curbe de creștere și să vezi unde stai. Încă se dezvoltă cu noi în acest moment. Dar cât de mare este numărul de persoane infectate în Italia? Dacă numărul lor este de o sută de ori mai mare, rata mortalității este aceeași ca de obicei.

Cum ați evalua situația din China, de unde provine acest virus și boala pe care a provocat-o?

Astfel de infecții, inclusiv gripa, provin adesea din China. Virusul provine dintr-un amestec exploziv de virusuri de la porci, păsări și oameni. Nu este cazul acum și, cu toate acestea, noul virus vine din China, deoarece virusurile sunt create prin densitatea populației.

Ebola a rămas întotdeauna în junglă până când a venit mobilitatea: călătorii, nave, trenuri, mobilitate pe piețele săptămânale și școli. Și atunci Ebola a fost găsită brusc în trei țări. Este mobilitate.

Există două rate de infecție: în orașul Wuhan este de zece ori mai mare decât în zona înconjurătoare. Există o diferență între oraș și țară. De ce? Aceasta provine din densitatea populației, poluarea aerului, densitatea apartamentelor. În China, poluarea aerului nu este menționată niciodată de industrie, care este încă parțial în orașe.

Când am fost la Beijing acum doi ani, depindea și de timpul zilei și de vânt, cât de grea este poluarea aerului. Oamenii din China au tuse. Aceasta se numește Tuse Peking, deoarece au deja plămânii deteriorați de poluarea aerului. Dar acestea nu sunt viruşii, ci sunt particulele prin praf. Acesta este cu siguranță un factor pe care nu l-am citit nicăieri. Dar am fost în China și am scris o lucrare despre asta.

În plus, trebuie să spunem: există o mie de oameni care trăiesc într-un zgârie-nori. Este ca un sat de 10.000 de oameni pe un cadran mic. Dacă toţi ies, există riscul de infecție. Dar în interior, riscul de infecție în camere este desigur gigantic.

Interioarele sunt mult mai contagioase decât aerul proaspăt de afară.

Dar, nu ne putem compara cu China, densitatea populației și altele, țara are o structură diferită. Noi nu avem așa ceva.

Deci, aici intră în conversație izolarea la domiciliu…

Da. Este singurul lucru de care mă tem. Este greșit! De aceea încerc să mă implic şi mă enervez. Avem nevoie de aer și soare, aerul diluează virușii și soarele cu lumina UV îi ucide. Dar nu încăperea! Nu te infectezi pe stradă!

De altfel, sper la teste rapide. Dar sunt dificil de făcut. Trebuie să faceți așa-numita validare, să verificați dacă sunt furnizate serviciile necesare. Din câte știu, testul SARS Corona 2 nu a fost validat, nu e verificat cu adevărat. Chinezii chiar au corectat testul în sine. Este, de asemenea, dificil de făcut. Personalul trebuie să poată face acest lucru.

Ce susțineți? Ce alternative vedeţi și ce pot face oamenii?

Am fost întrebată la TV ce pot spune despre bătrânii care merg la plimbare. Nu pot spune decât: Da, ar trebui să o facă. Aerul proaspăt este bun, asta diluează viruşii. Oricine își poate imagina asta. Al doilea lucru care este bun în acest sens este soarele. Lumina ultravioletă ucide virușii. Acest lucru este bun în locurile de joacă pentru copii, este bine pentru copii în sport atunci când sunt afară. E bine afară! A fi mereu afară este cel mai bine.

Ceea ce rămâne de făcut este protecția gurii. Virusurile sunt mici și pot pătrunde în multe lucruri. Un aparat de protecție a gurii protejează împotriva infecțiilor din aşa-numitele picături din aer. De ce ar trebui să păstrați o distanță de 1,5 metri? Numai din acest motiv.

Doar virusul nu ajunge atât de departe. Virusul stă pe picăturile de salivă. Când merg la cumpărături cu o eșarfă șic, puneți eșarfa peste gură și nas, cumpără, nu vorbi prea mult și ieși și trage eșarfa în jos – fiecare german trebuie să facă asta! Jogi Löw a făcut asta în urmă cu câteva zile la televizor: Ori de câte ori a vorbit cu cineva, a scos de la gât o mică eșarfă neagră și a tras-o apoi înapoi în jos, dar nu suficient de sus. Ar fi trebuit să protejeze și nasul.

Este important să se izoleze și să se protejeze bătrânii. Apoi aer curat și UV cât mai mult posibil.

În plus, grădinițe și școli deschise în loc să cufunde familiile tinere în haos. Școlile sunt cel mai bun loc pentru a le combina pe toate și pentru a ști cum funcționează lanțul de infecții. Puteți controla asta și puteți reacționa.

Și în niciun caz în casă!

Aţi scris o carte despre viruși ca „superputere a vieții”. Este o superputere periculoasă, așa cum pare acum unora? Am citit recent thriller-ul de fapt al lui Richard Preston despre virusul Ebola. Ce sunt viruşii dacă îi descrieţi pe scurt?

Cartea are altă direcţie, nu este vorba despre marile pericole. Viruşii aparțin vieții noastre la fel ca microorganismele și bacteriile. Ei sunt mai vechi în lume decât noi. Viruşii sunt foarte flexibili și adaptabili.

Ceea ce vedem acum este evoluția în mișcare rapidă. Viruşii sunt cel mai puternic și mai rapid element în evoluție. Numărul lor este mult mai mare decât stelele din cer și firele de nisip. Acest număr uriaș de viruși nu te îmbolnăvește în principiu. Există doar aproximativ 250 de viruși care vă pot îmbolnăvi. Boala este cauzată de parametrii umani.

Dacă blocați oamenii în sufragerie, virusul nu piere. Virusul va rămâne la noi și nu va dispărea. Aceasta este prognoza mea.

Există viruși Zika. Există virusul febrei West Nile care a venit de la New York la San Francisco în cinci ani de la o singură pasăre care a căzut mortă din cer în New York. Viruşii sunt atât de adaptabili şi schimbători.

Virusul Corona nu este cel mai rău, deoarece are un sistem de corecție precum oamenii, ceva precum Tipp-Ex pentru genom. Virusul este atât de mare, dacă ar fi mutat prea mult, s-ar autodistruge.

Virusii sunt o cvasi-specie, nu doar un tip. Prin urmare, vaccinarea nu va fi ușoară. S-ar putea ca viruşii să fie și salvatorii noștri. În prezent scriu o nouă carte pe care virușii pe care îi cunoaștem ca bacteriofagi pot ucide bacteriile. Ei fac asta atunci când se înmulțesc. Atunci poate vor forma o alianță cu noi pentru a lupta împotriva germenilor multirezistenți. Aceasta va fi următoarea noastră mare provocare.

Traducere din germană Elena Porubin

Sursa

https://www.radioeins.de/programm/sendungen/die_profis/archivierte_sendungen/beitraege/corona-virus-kein-killervirus.html