Latinii justitiari

Politistul

Am lucrat in 1992-1994 la sectorul GAZ ( Ferma Petrachioaia) la aceasta institutie, am cunoscut multi oameni de valoare, cursurile erau predate de floarea dreptului universitar romanesc. Politistul trebuie sa aiba har, cinste si spirit de sacrificiu. Altfel tara arata ca astazi...

Traian Basescu

Gabriel Mutu

Minunea din saptamana patimilor 2019 in sectorul 6 : 

mutu vorbeste despre reteta lui de Pasti!!!

General maior cu doua stele Mircea Ionescu Quintus

 Libertatea din 26 aprilie 2019 ne arata ce nemernici ne-au adus libertatea!

Anghel Saligny

Nu de foarte multe ori am plecat in copilarie si adolescent fiind cu trenul de la Tulcea. In 1979 tot cu trenul am plecat si dus am fost. Drumul spre vechiul regat era de cele mai multe ori cu CFR-ul. Iubesc calatoria cu acest mijloc de deplasare. Imi amintesc gara veche din Tulcea cu trenul tras din vreme la peron ca e cap de linie doar. Aburul care invaluia totul ramanand in urma cand locomotiva pufaind inainta voiniceste spre tinta calatoriei. Prin valatuci apareau si dispareau ca in memoria mea de azi mama, tata, bunica, fratele meu dupa caz, déjà primii trei imi apar doar in norii diafani ai amintirii… Descult pe bancheta, apoi pe varfuri pe masca ce ascundea reteaua de incalzire a vagonului eram mereu prezent la geamul deschis in falfaitul perdelelor inscriptionate cu CFR. Sfidam uneori eterna avertizare: "E pericolosso sporgersi!" Tot timpul credeam ca se poate sparge ceva dar nu intelegeam ce. Nu era timp de logica era asa de minunata lumea ce se vedea prin fereastra deschisa spre infinitul meu de atunci! Ajuns la destinatie era o problema cu spalatul fetei si mainilor care erau cu un puternic strat de negreala si cu iz de zgura. Am participat in scoala generala la doua concursuri de cultura generala cu subiectul „Oameni de seama ai tehnicii romanesti”: Anghel Saligny si Traian Vuia. Si acum tin minte detalii care fac sau mai corect faceau cand era Romania Romanie mandria natiei de atunci… Cand plecam, dorobantii asemeni celor de pe Monumentul tulcean imi dadeau onorul, mie viitor colonel postuman... era un semn ca gata am parasit Dobrogea draga. La venire vederea lori mi dadea semnalul ca gata nimic nu ma mai desparte de casa, sunt in Dobroga mea. Cel mai lung pod din Europa continentala si al treilea din lume asta era in 1895 minunata realizare a unui geniu roman. 15 locomotive de fonta pline ochi cu carbuni si apa, pufaind voiniceste au trecut podul evident toata floarea trantorimii romanesti de atunci ca cea de acum nu era pe lumea asta ingaduitoare si aiurita, cu staif, putini romani restul oameni de afaceri si polititruci, slugi ale altora de aici si de aiurea, au acaparat momentul. Amaratul meu tiz, cu inima purice poate ca sa nu fi fost lucrat de servicii sau ce erau pe atuncea, sta demn intr-o barca acolo unde calculele aratau fragilitatea maxima a impunatoarei constructii. Si a fost bine ! Ma mir cum in toata furaciunea asta de 30 de ani aproape, nici un intreprinzator, politician, demnitar, om de afaceri, sau alta lichea de acest calapod nu a pus labele mizerabile pe ceva milioane care ieseau de la fier vechi pentru minunata dantelarie. Sa dea Dumnezeu sa nu cobesc, azi de la ai nostri dar mai ales de la toate combinatiile in care avem statut de eterni looser-i in care ne-am bagat te astepti si la asta… Mai ales ca daca mai intreaba un copil si cel cu care e stie sau vrea sa ii spuna afla cu stupoare ca inainte romanii erau in stare sa faca poduri, Doamne chiar asa !

Mandria mea e ca podul amintirilor mele, e creatia unui tiz al meu, mai norocos, un Anghel ! Asa oameni daca erau majoritari altfel ar fi fost tara si lumea azi ! Dar Anghel al nostru era intr-o barca, mic si umil la mijloc de maret fluviu, milenarul Danubius in zeflemeaua marilor spirite si oameni ai neamului mai mult sau mai putin neaos romani. Ce bucurie ar fi fost pre ei daca se naruia marea constructie atunci dar ea a dainuit; a fost calea de carat bogatiile tarii spre vest sau la porturile tarii… Imbogatind pe unii aducand la disperare pe majoritatea celor care munceau pentru ele… Majoritatea constructiilor portuare fiind tot creatia originalului si genialului tiz al meu. S-au construit gari la zeci de kilometri de sate ca nu taranul conta ci magaziile pe care in pustie doi soldati cu gloante de razboi indepartau pe oricine isi revendica munca… Asa ciulinii baraganului nu pupau bogatiile aducatoare de averi imense doar unora… Dar orice ar fi, pentru mine podul este al meu. Credinciosi dorobantii imi prezentau onorul la sosirea si plecarea de acasa… Am inca in nari izul acela de zgura si parca mainile mici sau marisoare au impregnate si cum pe ele negreala, ca era o vorba de duh care spunea ca trenul te face murdar ca sa vezi cat de greu e de condus, sa ai si tu o farama din experienta de a fi fost mecanic doar pe durata drumului… Atunci nu doar conductorul conta mai era cineva care baga carbuni ca sa aiba cu ce arde cazanul in care la opriri din instalatii speciale locomotiva primea apa necesara continuarii drumului. Fiind drum secundar linia electrica nu a fost intinsa niciodata pe cea mai veche cale ferata din Romania de acum Medgidia-Babadag, apoi continuata tot de turci la Tulcea si ei tot pentru carat bogatiile se vede treaba ca au facut acea investitie de demult. Linia electrificata e decat pe magistralele principale, cum e Bucuresti Mangalia. Acum deci de la Medgidia doar locomotive Diesel au luat locul romanticelor mele pufaitoare...

Ion Dichiseanu

O piesa pe o care stiam ca a fost ani de zile capul de afis al Teatrului Nottara. La TVR  pe 15 aprilie 2019 am vizionat in distributia de aur (din afis) minunata piesa care a purtat mii de spectatori in lumea "micului infern" prin care au trecut generatii de oameni care au avut de la Dumnezeu cred ei de la ei puterea sa invinga iadul lumilor din jurul lor care s-au succedat si au ajuns la batranete sa se bucure, sa sufere pentru ce a fost sau ce ar fi putut sa le fie.

Sfanta Maria Egipteanca

„Lăcrimând şi în piept bătându-mă, îmi aduceam aminte de făgăduin­ţele pe care le-am făcut când am ieşit în pustia aceasta şi mă duceam cu gândul înaintea icoanei Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, ajutătoarea mea, şi înaintea ei plângeam, rugând-o să izgonească de la mine gândurile ce-mi tulburau ticălosul meu suflet. Iar după ce deajuns plângeam şi mă băteam în piept cu osârdie, atunci vedeam o lumină ce mă lumina de pretutindeni şi mi se aducea o alinare, care mă scotea din întreitele valuri ale ispitelor.”

Sursa Dexologia.ro

O sfanta sarbatoare care aduce in discutie pacatul greu pe care cu ajutorul lui Dumnezeu o prostituata il poate lepada si ajunge datorita incrancenarii luptei cu acesta si sinceritatii cu care imbratiseaza sfintenia un exemplu care a strabatut veacurile!

Pionierul

Gospodinele

Elevul

Pele

Scolarul

Tonitza

Cătălin Zamfir

Invatati, invatati, invatati! (V. I. Lenin)

Este usor sa faci circareala cu benere, tricouri, urlete si motiuni. Mai greu e cand dupa ce darami, blamezi scuipi, cam trebuie sa pui ceva in loc. Asta e de fapt ce s-a intamplat pe pielea si banii nostri ai romanilor de 30 de anisori...

Sursa internet DCNEWS

Academicianul Cătălin Zamfir a realizat o analiză în care demonstrează de ce cuvântul ”penal” nu este folosit corect. Mai exact, directorul ICCV a publicat un text pe site-ul www.romaniasociala.ro în care arată că termenul ”penal” folosit referitor la o persoană este incorect din punct de vedere gramatical și neetic. De câteva zile se discută mult despre penal referitor la o persoană: Ionescu e penal; eu nu o să accept nici un penal pentru....

Mărturisesc că termenul de penal mi-a stârnit o reacție confuză. Prima reacție a fost că termenul mi s-a părut clar. Totodată însă am avut impresia că utilizarea lui este ciudată.

Am deschis DEXul și am avut o surpriză. "Penal " se referă la un comportament în contradicție cu legea și deci face obiectul unei acțiuni penale. Dar nu am găsit termenul de penal referit la o persoană. Este o omisiune a DEXului?

Faptul m-a pus pe gânduri. Există un context în care utilizarea lui ar fi legitimă ? Sunt două situații.

Un comportament suspectat a fi o încălcare a legii și, în consecință, supus unei investigații penale. Dar persoana în cauză ar putea fi etichetată ca penală ? Ar fi în contradicție cu o valoare fundamentală a moralei: până la decizia formală de încălcare a legii, persoana respectivă se bucură de presupoziția de nevinovăție. Deci până la sentință, ea nu poate fi etichetată ca penală. Comportamentul poate face obiectul investigației penale, dar persoană nu este penală.

Dar după ce o instanță juridică decide că a fost o infracțiune, putem spune că persoana respectivă este penală ?

Oricât de ciudat pare, termenul nu poate fi utilizat nici în această situație. Termenul de persoană penală este o etichetare generală și definitivă inacceptabilă. Cine a făcut un act penal e o vină, dar ca persoană, omul este altceva decât crima, minciuna, hoția. El este un om care trebuie respectat ca om, chiar dacă este trimis în închisoare. Persoana umană este mai presus de un act sau altul chiar dacă a săvârșit o infracțiune sau două sau trei.... Ea nu poate fi etichetată ca delincventă în general, fără referire la un act sau altul. Omul este o valoare în sine dincolo de un act sau altul. În fața fiecărei noi alegeri orice persoană se bucură de presupoziția nevinovăției și moralității.

Utilizarea termenului de persoană penală este în contradicție și cu morala creștină. Presupoziția potențială de nevinovăție este fundamentală în etica creștină. Orice criminal poate beneficia de iertarea divină care îl purifică. Nici moartea nu-i închide profilul moral. Judecata nu vine odată cu moartea, ci doar "judecata de apoi" îl va eticheta definitiv. Nici Dumnezeu nu poate să-l eticheteze ca penal până la această judecată finală. Poate omul să o facă ?

Îmi vine în minte și un fapt istoric. Etichetarea globală și definitivă a unor largi categorii de persoane făcea parte din ideologia hitleristă. Evreul ca evreu a fost etichetat ca penal, ca neom, i s-a pus o stea pe haină și trimis în lagăre de exterminare. Hitlerismul nu a acordat nici evreilor, nici țiganilor presupoziția de a fi oameni, dincolo de eventualele vinovății particulare. Etichetarea lor prin steaua de pe haină era globală și definitivă. Ce ni se recomandă ? Să punem pe piept o stea cu emblema "penal".

Credeam că după trista experiență a fascismului etichetarea negativă globală a devenit în sine un act penal. Persistența ei este semnul unei răutăți morale, dacă nu chiar reminiscența unei mentalități fasciste

Utilizarea termenului de penal cu referire la o persoană, nu întâmplător, nu figurează în DEX. Lingvistic este incorectă, iar moral blamabilă în sine.

Dacian Ciolos

Pe vremuri in mileniul trecut noi agronomii eram in campanie agricola de primavara in aprilie azi comisarul agronom...

Victor Ponta