Pot spune ca in multe
momente din viata am simtit ajutorul imens, uneori vital al multor medici
pentru care toata viata le sunt recunoscator. Am amintiri frumoase, figuri
deosebite spre exemplu domnul doctor chirurg care m-a operat de apendicita in
anii studentiei si imi spunea ca nu trebuie sa ma ingras. Avea un banc in
sensul asta: “Era un obez intr-un parc si isi facea nevoile cand niste cucoane
simandicoase il vad si incep sa tipe ca i se vede ce avea in fata. Jovial tipul
zice, a o vedeti, salutati-o ca eu nu o mai vad de 20 de ani…”
Am fost, student fiind,
intr-o zi, in cabinetul doamnei doctor care se ocupa de copii mei si al carei
tata fusese profesor la Facultatea de Medicina, vine vorba de oameni deosebiti
ai neamului la care eu fac referiré exemplificand cu laureatul roman al premiului
Nobel in domeniul medicinei.
Doamna imi spune ca nu are
nici o obiectiune asupra valorii acelui om dar ca viata nu e chiar asa cum o
vedeam eu.
Marele bogatas Malaxa era
bolnav si tratmentul necesita injectii la interval de cateva ore. La valoarea lui
nu putea fi lasat sa fie sub supravegherea unei simple asistente dar nici un
profesor universitar nu se cobora pana acolo incat sa o faca pe sora medicala. L-au
ales pe unul din cei mai buni studenti ai lor, cu dorinta ascunsa ca stand o
perioada de timp in casa magnatului sa aiba abilitatea de a se indragosti de
una din fiicele acestuia. Priceputul student a reusit sa implineasca si dorinta
ascunsa a celor care au avut incredere in el, nu peste mult timp casatorindu-se
cu una din fiicele lui Malaxa. In SUA nu se stie daca ajungea venind ca
milioanele de sarmani de pe tot globul care erau atrasi de tara tuturor
posibilitatilor sa fi acces la, pe atunci consacrarea corecta, a celor care au
contribuit cu creatii stiintifice fundamentale in cele mai importante domenii. Nu
e exclus ca in tara tuturor posibilitatilor si averea socrului sa fi contribuit
la obtinerea de altfel meritoriu a marelui premiu.
Deci indirect de data acesta
un caz fericit marea avere constituita in ultima instanta din munca a mii de
romani a avut o valorificare fericita in slujba lumii intregi… De fapt de 25 de
ani la noi nu e capitalism este o autodistrugere nationala generalizata cu multa fatada
cosmetizata prin mass media… si premii cu covoare rosii sau sange albastru pentru denigrarea tarii....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu