luni, 21 ianuarie 2019

Rromii

Grigoras al nostru
Cascam gura la altii, vindem tot, asteptam investitorii.  Tiganii sau romii tot noi n-ii facem de ras. Astia de acuma e normal cand vad ca nimeni nu le face nimic si banul rezolva tot, sunt produsul  lumii consumatoriste si fara Dumnezeu de azi. Am aflat de mult o poveste, sper adevarata. Cand eram tanar la Orchestra RTVR era dirijor Sile Dinicu. Fiul parca al lui Grigoras Dinicu. Pe vremuri boierii la chefuri puneau tiganii vioristi in copaci si trageau cu flinta in ei. Husi cioara… Pacate poate platite azi. Grigoras asta, produs al Micului Paris in devenire a fost la Expozitia Mondiala de la Paris la inceputul sec. XX. Prima seara s-a deschis cu toti muzicienii de acolo cantand Marseilleza, aveau generatoare de curent care s-au ars, poate de emotie sau o fi fost vre-un anarhist, asa le ziceau atunci la teroristii de azi. In intuneric se aude doar o vioara, era Grigoras al nostru, el nu avea habar de partitura, urechea era baza. Daca nu ne respectam noi pe noi si valorile, ne autosubestimam si… ajungem ce am ajuns... Pacat..