luni, 24 octombrie 2016

Henryk Sienkiewicz




A fost o data o vreme cand premiul Nobel se atribuia geniilor nu denigratorilor de doi bani. Poate pentru ca atunci, in 1905 era si multa saracie, mizerie crunta dar cine ajungea intr-o pozitie sociala, política, profesionala, stiintifica etc. o facea dupa examene si un parcurs de netagaduit.
Fierberea unor natii care isi cautau locul in lume nu numai militar si politic (Imperiul Britanic detinea un sfert din Pamant !!) era apreciata corect. Acei oameni care gemeau de talent, ridicau natía lor pe piedestal in panteonul omenirii, erau apreciati in mod obiectiv.
Henryk Sienkiewicz este un exemplu minunat.
Subiectul: Roma capitala lumii in perioada apostolilor lui Cristos, doi dintre ei Petru si Pavel ajunsi chiar acolo in gura leului si la propriu si la figurat… Roma, care beneficiind de roadele campaniilor militare, a muncii sclavilor si rafinamentului dobandit din aducerea a tot ce era de valoare, a esentei civilizatiilor inrobite, materiale si spirituale era in culmea desfraului, a decaderii fizice si morale. Nu se stie daca e in totalitate adevarat dar imparatul Nero Claudius Caesar Augustus (sau Drusus) Germanicus nascut Lucius Domitius Ahenobarbus nascut la 15.02.37 in Antium Latium Imperiul Roman si care s-a sinucis la 09.06.68 la Roma, poarta pe umeri in posteritate acuzatia de matricid, uciderea sotiilor, a unui numar mare de personalitati printre care Seneca tutórele sau. A ars capitala lumii el care cu pretentii de mare artist si inconjurat de lingai ce aveau o putere nelimitata prin el, s-a dedat la cele mai ingrozitoare orgii si nemernicii.
Pe fundalul acestei epoci in care canaliile setoase de sange si bogatii au gasit in crestini tapii ispasitori pentru nelegiuirile lor dand mii din acestia prada fiarelor, arzandu-i ca torte vii etc. cultul crestin a atrás pe acei oameni care au pastrat un suflet curat si nu s-au spurcat in jocul dracesc. Autorul in mod genial arata ca acolo unde doi apostoli au fost martiri se ridica si astazi dupa 2000 de ani Vaticanul ca raspuns la intrebarea deznadajduitilor "Qvo vadis, Domine?" Si de unde mereu urmasul mai mult sau mai putin dumnezeiesc al Sfantului Petru se adreseaza de secole pana azi milioanelor de crestini "Urbi et Orbi"…oarsului si universului.
Personal nu cred ca e vorba azi de o forta maléfica impotriva lumii dar greseala e ca in timp forta imensa a creatiilor inteligentei umane a ajuns pe mana unor Nero, a unor oameni care nu mai au limite, de fapt orice sefulet din sutele de mii de azi de pe Pamant a devenit in momentul cand nu mai are de indeplinit activitati istovitoare, cand toti sunt cu gulerele albe sau albastre si atat, un zeu cu drept de viata buna asupra catorva amarati.
Extrapoland cand devine un asemenea specimen mai Nero, fara sa fi luptat cinstit pentru asta sau cand l-a costat ascensiunea onoarea sau bani, atunci devine fiara…
Cum va scapa Pamantul? Incotro Doamne? Oricum daca nu intervine o schimbare, daca nu se opreste aceasta destrabalare fara margini nu in capitala Pamantului ci pe intreaga planeta e..dezastru…Bietul Nero, era un artist minuscul fata de gloata de Nero care ne conduc…









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu