Constantin Gavenea

(FB bucuresti 22 februarie 2017)

Acuarela devenea sora cu Delta Dunarii atunci cand a fost maiestru faurita de domnia sa...

L-am cunoscut pe domnul Constantin Gavenea de cand eram copil datorita prieteniei bunicii mele cu sotia domniei sale. Casuta aceea plina de acuarele nu o voi uita vreodata. Apoi la Bucuresti la Sala Dalles unde erau expozitiile sale retrospective aveam momente de bucurie si mandrie cand il revedeam. Amintiri minunate, cu un om minunat care ramane un ales al soartei, legata, cea a lui cu minunea deltei si municipiul Tulcea cel vechi de care vag imi amintesc si eu si a celui nou.

Am fost de multe ori in casa domniei sale, impreuna am numarat cate etnii erau in Dobrogea anilor 70... Si am primit sfaturi de la acest modest dar talentat pictor tulcean. Tulcea copilariei si adolescentei mele era o adevarata istorie a artelor plasice. Renascentismul adus in secolul XX de prof. Bratfanof Eugen, clasica manuire a acuarelei plina de viata, a domnului Gavenea, arta naiva originala si atat de minunat reprezentata de prof. Stefan Stirbu si de prof. Barau Eugen care este iar un exemplu al implementarii spiritului multicultural unic de acolo de la capat de Dunare in arta adevarata. Mai erau multi pictori valorosi in micul meu oras natal dar perla coroanei a fost momentul cand batrani, sculptorul ciung si pictorul fermecat atat de venerati din cunostinta nu de frica au poposit cateva ore in public la noi, acad. Alexandru Ciucurencu maestrul neegalat al pastelurilor si acad. Ion Jalea. Un om bogat, primeste totul ca ceva ce i se cuvine, banal, cauta mai mult fara sa aiba acea traire sufleteasca, acel fior in fata valorii; saracul, izolatul, respira, ii patrund in celule momentele in care ajunge sa cunoasca ceva minunat. E poate un semn al echilibrului din natura umana, azi atat de oribil mutilat de zeul ban. Am trait in epoca tulceana a acestor oameni minunati, cu hibe, cu tot ce are oricine dar era ceva frumos, nemurdarit de ignoranti si impostori, nici acolo la capatul Dunarii nici in toata tara... este si concluzia de nu de mult cand la noul Teatru National eram o mana de oameni sa ne aducem aminte printr-o expozitie de fotografii de  marii actori Amza Pellea si Stefan Iordache....

O personalitate a municipiului Tulcea a fost si domnul Constantin Gavenea a carui opera constituie imaginea trecerii prin timp a frumosului oras in care m-am nascut. Consider ca trebuie cunoscut de tineri, mai ales, pentru ca fara a sti cine a faurit in sensul material dar mai ales spiritual tezaurul minunat care da identitatea si demnitatea oricarei urbe exista riscul ca pe viitor locuitorii acesteia sa devina simpli consumatori fara acea vibratie sufleteasca ce delimiteaza specia umana de restul fiintelor de pe Pamant.

Fotografie de Prorocu Valentin George

Liceul "Spiru C. Haret", al carui absolvent am onoarea sa fiu si eu, edita o interesanta revista care continea in fiecare an tabloul cu fotografiile absolventilor claselor a XII a deci implicit ai liceului. Ma numar si eu printre cei care au publicat aspiratiile lor literare sau referate din toate domeniile studiate.

Am retinut in copie acest articol care oglindeste inca o data interesul avut in Tulcea pentru reliefarea valorilor locale. Ce vremuri, ce elevi, ce profesori...unde or fi acele vremuri...

Domnul Constantin Gavenea a fost dupa parerea mea omul potrivit la locul potrivit. Am fost de multe ori copil si adolescent fiind in modesta camera care ii era atelier. Am fost mandru si bucuros cand la Sala Dalles gaseam expozitii retrospective si reuseam sa stau de vorba cu un om modest, apreciat asa cum se vede din pliant de cei mai reputati critici ai acelor vremuri. Despre lucrarile sale fiecare, obiectiv daca este, poate sa le pretuiasca singur. Eu accentuez faptul ca un pictor din cei care au creat in perioada comunista putea sa nu fie lingau, putea sa expuna peste tot in lume si asa cum am auzit la expozitia din noua sala de la Teatrul National din Bucuresti dedicata unui mare grafician roman, Marcel Chirnoaga care a fost casatorit si cu fiica doctorului Tulcean care mi-a recomandat primii ochelari domnul dr. oftalmolog Cerchez in vremea acuarelelor si a autorului acestora nu era atata mizerie pe sub covor, atata nedreptate si nu vorbesc in necunostinta de cauza: mergeti prin Bucuresti si priviti ce avem azi ca statui care au mancat bani grei din buget pentru poluatorii care le-au semnat si expus in locuri centrale. Repet este parerea mea.