Amintire

 

Astazi, la sarbatoarea radioului au programat o creatie populara interpretata de marele tenor Ludovic Spiess. Puia se stie sigur cine e dar asta cine o mai fi??? A deschis o serie de amintiri ale mele privind ipostaza serviciilor la institutiile unde am lucrat. Nu am stat mult la Editura Ceres dar am fost, lucrand acolo la Cabinetul Ministrului Culturii in vremea cand era pastorit de valorosul nostru interpret. Domnia sa era in birou cu bagajele pregatite pentru plecarea in strainatate. Era nerabdator se vede pentru ca a asteptat mult acolo. A iesit si a inchegat o discutie cu mine, eu aratand ca am absolvit scoala de muzica si arte plastice din Tulcea dar numai a doua parte din cu ce se ocupa. A fost un moment deosebit pentru mine eram in sediul Casei Scanteii ca asa cum a fost botezata dupa furtul statuii lui Lenin numai presa libera sau cu catuse nu mai avem… Nu ca am avea altele…

Vazand ca eram extaziat de tezaurul ce se afla in cabinet s-a asezat la biroul sefului de cabinet unde trebuia sa stau eu si m-a lasat liber sa admir tot ce era inauntru!!! Evident ca am incheiat incursiunea si apoi a intrat la dansul asteptarea continuand. Am avut parte de momente cu oameni diferiti, la IPL. Uzunu unde era numar de Bucuresti, telefonul suna la 21.59 ca domnul director sa vada daca nu am plecat inainte de terminarea serviciului!!! Ceea ce m-a impresionat a fost faptul ca la ora 15.55 domnul ministru a deschis usa, mi-a multumit pentru faptul ca prin discutiile noastre a trecut asteptarea sa mai repede si faptul ca in conformitate cu programul puteam sa plec. Dupa cativa ani de naveta si viata de care astazi sincer imi pare rau in productia de legume, Editura Ceres a ramas pentru mine o cireasa de pe tort, vai au am diabet… si amintirea intalnirii cu o mare personalitate a culturii romanesti la ministerul acestui domeniu ramane ceva de vis! Am avut servicii la IGPR, Directia de Logistica fiind in noua cladire perpendiculara pe Stadionul Dinamo. La ora 22.00 iesind din cabinetul domnului Director am ramas nauc: Jumatate de hol era in intuneric, jumatate cu lumina ca ziua. Am gandit ca se datora faptului ca se facea proba la instalatia de nocturna abia montata…

Nu pot sa cred ca IPILFGiurgiu, acea bijuterie a industriei alimentare romanesti a fost distrusa… Efectuam servicii si acolo, fiind lucru permanent nu eram simplu vizitator de cabinet directorial... Parca am participat pe viu in romanul „Prin cenusa imperiului” de Zaharia Stancu. Doamne cum a trecut aceasta viata a mea si ce mizerie au lasat in urma derbedeii alesi acum nealesi…

 

Vizualizand un film de exceptie

 

Adus in iadul asta de acum, parca filmul cu Sfantul Paisie exceptional realizat ma purifica, ma aduce cu gandul la ai mei care au suferit ca milioane de traitori ai pamantului dezradacinarea. Si cine face morala, aia care au dus sclavi nu demult de la mama lor la unde au avut interese… Calcand pe cadavre... Si cate si cate. Grecia e parjolita astazi, poate pedepsita de unde a ajuns… E ceva prostesc sa arati ca e ingrozitor cu laturile la butoane.

Eu ma vad la geamul unui tren accelerat de la Cluj spre Bucuresti discutand cu domnul jurist Alpoianis pe care il cunosteam demult. Mi-a povestit printre perdelele neastamparate ca mai era un frate al sau medic cu care dupa marea ce o fi fost s-au hotarat sa plece in Elada sa vada si ei de unde se trag cei din neamul lor. Au ajuns, era ceva cu maslini contorsionati si cateva capre care distrugeau lastari si ce mai era de ele… cateva case vechi si evident o biserica. Acolo au dat de un preot batran si in ton cu peisajul. Era impunator in fatal lor, parintesc, sfant! Cel cu care eram in tren, povestitorul a inceput sa spuna ce si cum. La un moment dat mana de sfant sidefie s-a ridicat si l-a amutit. „Tu trebuie sa fii advocatul, el este medicul.” Au ramas inlemniti. Acolo in acele locuri uitate de timp exista o evidenta, ceva in care erau si ei scrisi. Ce inseamna un popor cu radacini milenare care pretuieste ce a rodit acolo, s-a raspandit in lume in timp si spatiu. Astazi cand se adevereste ca lumea fara Dumnezeu nu va mai fi, fiind modelata si manata de minti satanice eu, sub mirajul minunatului film mi-am amintit de fereasta trenului cu perdele obraznice si de respectul starnit in mine de acea discutie dintr-o calatorie de demult.

Il ucid pre cid

 

Sursa internet

Se duce emanatul. Tocmai poate tolaniti pe covoare rosii cine trabe cloceau scenarii cand gata gata astia cu tik tok cu alegeri necesare si curate erau sa inghita galusca, al naibii emanat apare si ia prim planu’. Cand sa vada prostii ce patitara de ucisera ei pe cine trabe la aia bunii apare asta cu organe cedate… O fi vazut ce a facut pentru un pumn de glorii din tarisoara lui! O fi avut ceva vreme de luciditate in peste 30 de ani sa vada de si-a facutara cavou... Ce sa faca daca nu ii duce capul coplesiti de noroaie de cedari si vanzaturi acuma sa faca sireacii si inmormantari cu fast… nationale!!! Dusmanii astia de ticalosi l-au luat pe gorbi de o aripa moarta si l-au ascuns ca e al lor…

Ceilati emanati care cat de rau o ducea-o ce or face si zice. Dumnezeu nu Kulkete zic conlocuitorii saramurati ghini… Istoria omenirii nu e pisica sa faca si apoi sa bage sub pres. Cu organele cedande orice emanat pre limba a ce a facutara piere… Asa sa va Ajute Dumnezeu emanati de pretutindenea care ne adusera-ti in haznaua asta in care ati transformat pamantul nostru nu al vost !

O pasare cu spin

 

Am admirat acest actor mai ales in acea serie de filme in care un preot este jucat de fizicul lui si de soarta, sa trebuiasca sa jongleze cu ce trebuie versus ce il mana viata de om sa faca. Nu inghit jurnalismul asta scarbos in care si la pomana mortilor javre fara nici un har prezinta oamenii in goliciunea lor spirituala si chiar fizica. Era frumos cu ciuma rosie cand oamenii mari erau mari iar barfele erau in haznaua unde doar vidanjorii se bagau cu nesimtire, Cand omul are de toate face si toante... Asta e frumos ca ar fi sa avem in suflet si minte bijuteriile create nu si mainile creatorilor uneori mirositoare urat... Asta e, nimic nu e cum trebuie...

O lume nebuna

 

A fost odata un film cand lumea era normala. Mi-a venit in minte titlul cand vad halul in care s-a ajuns, numai smecheri taietori de frunza la caini, seri intregi si din lume si de la noi latratori cu fonctii. Ongisti asociasisti fundatisti pe bani grei de unde nu conteaza dar daca sunt banii astia nu ar trebui sa fie la cei care muncesc, invata copii sau fac ce trebuie ca stiu ca traitori pe pamant. Aud ca au 3600 de consilieri in scoli! Mai au si mii de medici de familie dupa model strainez… Pai fratilor daca aia 3600 ar preda ceva concret la 20 de copii ca acuma se sughite la clase cu numar de elevi ca pe vremea mea… daca medicii acestia de familie care daca garaia tara de medici nu erau rai dar asa ar face ceva act medical concret cum ar fi oare… Nu intram in amanunte dar ce e e exact ca vorba aia ca un mileniu trei fara Dumnezeu va fi sfarsit de lume. Si la ce este cu atatia jegosi bengosi, atatia care nu au o pregatire elementara, ABCdar, dapai ce aveau inainte cei care ocupau cateva functii care erau motorul tarii, al lumii ce sa mai ceri! O lume nebuna frate, asta e si ce conteaza, nimanui nu pasa...

Klaus Iohannis

 10 ani si ceva din viata noastra

Conlocuitorii conducatorii

 

De ziua politiei adica de Bunavestire... ascultand numai de droguri si nefacute ce le debiteaza ai nostri mediatizanti cu Fake News pana si la vreme ca prea e asa facutara ca sa taie apa calda??? si caldurile iar dupa ora pamantului de la care au vazutara ca mai e si curentul de taiat si asta o stiu de dat la altii ca acuma o trece nealesii si in acte oficiale, romanii sub buldozerase tata...

Deci mi-am amintit ca la tramvai odata ma nimeresc cu un nou coleg la logistica venit de la cercetari penale. Langa noi niste de astia care ne conduc acum: manhati’as, manhati’as!

El incepe sa rada si imi spune ca la unul de ala bengos au ajuns in echipa si ii baga omu in palaturi, ajung la zona cu sediul firmei, totu parfum…

Deschide un fiset metalizat de ziceai ca e de haur si acolo dosare numerotate, curate ce mai ca la carte. Echipa tut!

Ia seful cu grija unul si constata ca toate actele asezate perfect functionareste nu aveau numere de inregistrare si stateau ca in cavoul familiei fara circuitul normal. Sefu, patronu, ingrijorat, incruntat cu dintii de aur curat la vedere asculta lectiile date cu bunavointa si deodata urla. „Da unde e hastia manhati-as ca acuma ma duc peste ei sa o rezolve!!”

De atunci cand ne vedeam „manhati-as” era salutul nostru. Si am ajuns condusi si de alde „manhati-as” in toate limbile ca sa hie majoritate si popolu asta amarat, batjocorit si indatorat dar mai ales saracit pre vecii. Noi e de vina, nu stim sa alegem!!! Acuma avem si cine sa ne dea la palme ca pedagogii de scoala ai lui Caragiale… Vai de noi arman si asta dar roman de nu se clatina de ceva bune vremi…