Prorocu O. Angel

inginer hortiviticol 
promotia 1957 IANB Bucuresti
23-ianuarie 1934-28 februarie 1997
tatal meu

Exista o melodie frumoasa inchinata tatalui despre lucrurile marunte cu care ramane in amintirea copilului. E si alta, mai comica, in care se arata ca soarta de multe ori e rea si pentru tata si pentru fiu, mama fugind in acel caz cu un camionagiu…

Am fost de curand cu problemele mele de sanatate la Institutul de Pneumologie din Soseaua Viilor. Erau in ultimul timp in mintea mea niste imagini din copilarie. Aveam 5-6 ani si am mers cu tata sa il vizitam pe tatal lui,  bolnav grav de plamani la un spital din Bucuresti.

Gardul vechi, dar vopsit recent, cei cativa fumatori pasionati care trageau cu patos din tigari pe strada, tinand in mama diferite hartii si radiografii, parculetul de la intrare mi-au aratat toate ca eram in locul de care imi amintisem…

Un aspect foarte important pentru mine erau afisele cu amenzi usturatoare pentru cei care fumeaza in incinta. E si o bisericuta de lemn si acolo amenda usturatoare in bani era afisata alaturi de un anunt ca „Fumatul este un mare pacat”.

Nu sunt caini vagabonzi. O curatenie decenta, preocupare pentru repararea cladirilor vechi devenite salasul amintirilor mele de aproape o jumatate de veac... asezamantul este din anii 40. 

Era o zi friguroasa, tata, fiu de podgorean din Dragasani absolvent din 1957 al Facultatii de Horticultura din Bucuresti, repartizat ca inginer in Tulcea, era imbracat elegant, la fel si eu cu hainute noi, ghetele, prea noi nu erau inca pe calapodul piciorului meu.

M-a uimit cum batranul firav, infofolit intr-un halat vechi de spital, cu glasul rastit cum aveam sa aflu ca e caracteristic oltenilor, putea sa il domine pe tata?! Glasul era gajait si permanent intrerupt de pusee puternice de tuse.

Au mai vorbit un pic si a urmat porunca: „Da o tagare!” a incercat timid tata sa nu ii dea dar pana la urma i-a lasat pachetul intreg. Vocea s-a mai muiat, am plecat si nu peste mult timp tatal lui a murit.

Am reusit sa termin demult cu tigarile, pachetele pe care acum scrie ca tutunul aduce moarte, mirosul urat, ajutorul din mine si al lui Dumnezeu, m-au scapat de acest viciu. Fumam mult si nu era de mirare cand stiam ca vine la ferma de legume pe care o conduceam Ion Dinca, Ion Teleaga, viceprimministrul care aresta specialistii la care gasea produse ramase nerecoltate sau alterate pe camp... asta pe vremea cand nu era o palma de teren nelucrata in Romania...

Tata a reusit sa faca un rai in curtea de la Tulcea, gradina de legume, pomii, colectia de vita de vie, florile, imensul beci unde roadele prelucrate stateau in timpul iernii...Au pierit toate sub lama buldozerelor in 1976...

Bucuria lui de copil cand sania noastra zbura pe strada noastra pornind de la cota cea mai inalta a dealului pe unde serpuia...

O singura data a adus acasa un document de la serviciu, era vicepresedinte la Uniunea Judeteana a Cooperativelor Agricole Tulcea pe cand peste trei sferturi din agricultura romaneasca era cooperatista. Si era o agricultura puternica.

Avea o adresa de la instanta cu o hotarare definitiva privind anularea diplomei de jurist a unui angajat al lor pe motiv ca intrase la ravnita facultate prin frauda. Unul din cei doi profesori care aveau acces la lucrari avea intelegere cu cei care il mituiau, acestia puneau un semn distinctiv si apoi lucrarile insemnate, sustrase erau redactate din nou la el acasa si puse la un loc cu celelalte ii aduceau pe acolitii lui in fruntea listei de prosti care muncisera ca sa ia o nota foarte mare pentru ca erau cam 100 pe un loc...

A fost o lectie care m-a marcat pentru toata viata... Copiilor mei am cautat sa le inoculez respectul pentru cinste si onoare. Traim mai ales in mileniul nou vremuri de cosmar, o lume corupta, fara Dumnezeu si dreptate dar efectele se vad, soarta imperiului roman ros de coruptie si depravare nu e departe.

Nu pot sa nu ma gandesc cu dragoste, cu ochii cuprinsi de lacrimi ca in valtoarea vietii trepidante nu am avut timp sa stau mai aproape, sa ii arat recunostinta mea.

Este insa o mare realizare ca macar acum pot sa inteleg importanta acelui om modest si cinstit pentru mine...

O data cu tine mai mor odata si mortii tai.  Asa scria Nicolae Iorga.

Multi dintre cei buni de azi si dintotdeauna nu merita sa fie inmormantati alaturi de laturile societatii care in lumea nebuna de azi ne sufoca prin prezenta lor pe toate caile de contact cu ea... prin tot ce fac; cei buni ar trebui sa aiba un panteon, un altar pentru ca lumea aceasta e cladita pe baza mintii si muncii celor dedicati, celor curati la cuget si simtire. Poate de aceea chiar exista un iad si un rai. Nu se stie niciodata... nu iese fum fara foc...