Romain Roland

Jean Christophe

Este o ampla capodopera a literaturii universale, primita de mine in dar de ziua mea de la scumpa mea maicuta, la 17 iunie 1973.

“Fiinta ii era fara margini. Ea este tot ceea ce exista…”

„Ce amintiri incantatoare, binecuvantate chipuri, un zumzet ca o mladioasa inaripare de-a lungul vietii!... mai tarziu calatoriile, marile orase, leganarea marilor, privelistile de vis, fetele iubite nu se vor mai intipari in suflet cu acelasi farmec nespus, ca plimbarile din copilarie si ca peticul de gradina vazute zi de zi prin fereastra aburita de gura mica a copilului pierdut in visare…”

„Casa… adapost impotriva a tot ce inspaimanta: intunericul, noaptea, frica, lucrurile necunoscute. Nimic dusmanos nu ar putea sa treaca pragul.”

„Viata n-a pus inca stapanire pe el; in orice clipa ii scapa din lat: pluteste parca pe o mare netarmurita. Cat e de fericit! Nu este fibra in trupul lui cu care sa un creada in fericire, cu care sa un tinda spre ea, din tóate puterile lui marunte dar patimase!”

„Grozav lucru in viata acesti oameni care nu inseamna nimic! Ca o povara neinsufletita parasita in vazduh, ei tind sa cada, trebuie negresit sa cada: dar in rostogolire tarasc tot ce se afla in jurul lor.”

„Nu-si inchipuia de loc ca s-ar putea sa intampine fel de fel de piedici, care se ivesc la tot pasul; si, mai ales, nu i-ar fi trecut niciodata prin cap ca parintii sai nu ar fi de-a-ntregul stapani pe soarta lor. In ziua in care intrezari, pentru prima oara adevarul ca printre oameni sunt unii care poruncesc si altii carora li se porunceste si ca el cu ai lui nu fac parte dintre cei dintai, isi iesi din fire; aceasta a fost cea dintai criza din viata sa.”

„Nu exista durere mai mare decat aceea pe care o pricinuieste in sufletul unui copil rautatea celorlalti: se crede prigonit de toata lumea si n-are nimic pe care sa se poata sprijini; nimic, nimic!....”

„...ceva se schimbase in lume. Christophe facuse cunostinta cu nedreptatea.”

„La ce sunt bune vaicarelile de vreme ce nu poti face altfel?”

„Cand omul se socoteste prea slab pentru a-si implini dorintele si a-si satisface trufia, le trece, daca e copil, asupra parintilor iar daca l-a invins viata, asupra urmasilor sai. Ei sunt, sau vor fi tot ce a visat el sa fie, campionii si razbunatorii sai. Si in aceasta mandra abdicare in folosul lor, dragostea si egoismul se inrepatrund cu o putere si cu o blandete ametitoare.”

„Cand viata nu ti se impotriveste de loc, sufletul nu prea are pricini sa se inaripeze.”

„Este o buna disciplina pentru arta sa iti aduni puterile intre granite stranse cat mai necrutator.”

„...se poate spune ca mizeria e o scoala nu numai a gandirii dar si a stilului; ea deprinde si spiritul si trupul cu o anumita masura. Cand timpul e masurat si cuvintele numarate nu spui nimic de prisos si te obisnuiesti sa gandesti numai la ceea ce este esential. Astfel traiesti de doua ori mai mult tocmai atunci cand ai mai putina vreme de trait.”

„ - Muriti voi ce sunteti sortiti mortii! Suferiti, daca trebuie sa suferiti! Nu traiesti numai ca sa fii fericit. Traiesti pentru a infaptui Legea Mea. Sufera. Mori. Dar fii cea ce trebuie sa fii: un OM.”

„Oamenii acestia, minunati, buni, cinstiti, devotati-cei mai alesi dintre oamenii cumsecade- aveau aproape toate virtutile, dar le lipsea una singura si tocmai aceea care face farmecul vietii: virtutea tacerii.”

„Cea mai mare parte dintre oameni mor la douazeci sau treizeci de ani; dupa implinirea acestui soroc, nu mai sunt decat propria lor umbra; restul vietii li se scurge maimutarindu-se singuri, repetand din zi in zi masinal si mai schimonosit ceea ce au spus, ceea ce au facut au gandit pe vremea cand erau.”

„...prima datorie pe care o ai e sa faci viata altora viata placuta dar sunt oameni pentru care datoria inseamna numai ceea ce este urat, neplacut, ceea ce plictiseste, ceea ce ingradeste libertatea altora, ceea ce jigneste, ceea ce raneste pe vecin, servitorii, familia si te raneste chiar pe tine insuti. Sa ne fereasca Dumnezeu ca de ciuma de asemenea oameni si de un asemenea fel de a ne face datoria!”

„Fiecare poarta inauntrul  lui ca intr-un mic cimitir pe cei pe care i-a iubit. Dorm acolo ani intregi, fara ca nimic sa ii redestepte. Dar vine o zi-asta se stie- cand groapa se redeschide. Mortii ies din morminte si cu palidele lor buze zambesc iubitului, iubitei in sanul carora se odihneste amintirea lor, ca un copil care doarme in pantecele mamei.”

„Dar femeii cuvantul nu i-a fost dat ca sa spuna ce gandeste...Slava Domnului! Altfel n-ar mai fi fost cu putinta morala pe acest pamant...”

„Dragostea este un act de vesnica credinta. Nu are nici o insemnatate daca Dumnezeu exista sau nu: crezi pentru ca crezi. Iubesti pentru ca iubesti: nici nu e nevoie de atata bataie de cap!...”

„ – Fii cucernic in fata zorilor care se ivesc. Nu te gandi la ce va fi peste un an, peste zece. Gandeste-te la ziua de azi. Lasa teoriile. Vezi tu, toate teoriile-chiar acelea despre virtute-sunt rele, sunt naroade si daunatoare. Nu silui viata. Traieste in prezent. Fii cucernic in fiecare zi. Iubeste-o, respect-o, mai cu seama nu o lasa sa se vestejeasca, nu o impiedica sa infloreasca. Iubeste-o chiar daca e cenusie si trista ca cea de azi. Nu te tulbura. Priveste. Acum e iarna. Totul doarme. Pamantul cel roditor se va destepta. N-ai decat sa fii bun ca pamantul si ca el de rabdator. Fii credincios. Asteapta. Daca esti bun toate se vor indrepta. Daca nu, daca esti slab si chiar daca nu reusesti tot fericit trebuie sa fii si asa. Insemneaza ca mai mult nu e cu putinta. Si atunci, de ce sa vrei maiu mult? De ce sa te mahnesti pentru ceea ce nu poti face? Faci ce poti-Als ich Kann.”