Doamna din tren

sau

De la Piatra Neamt la Bucuresti 

Eram supărat ca o comisie proaspăt înființata îmi găsise la teza de doctorat hiba ca nu e inserat în text conținutul referatului domnului profesor coordonator. Am pierdut câteva zile de tratament și servicii de cazare la Baltatesti, basca modificarea celor 6 exemplare…

Domnii, pardon tovarășii care au făcut doctorat cu Volga cum se spunea pe vremuri despre cei care erau în structurile de putere și făceau la seral sau la zi liceul sau facultatea, dar aia măcar le cam făceau ca ii vedea lumea ca vin la școala  dar cu Volga neagra cu număr mic… acuma domnii cu BMW, Volvo, Mercedes sau Logan, nici măcar nu prea se obosesc poate sa mai piardă prețiosul lor timp...

Asta era una: starea mea de etern pierzător…

Urcat în tren, alt motiv de supărare era ca mai plăteam și biletele…

Langa mine apare o cucoana foarte grasa, pomădata și foarte elegant îmbrăcata ale cărei bagaje i le așează un nepot slugarnic care refuza cu jumătate de gura mulțumirile foșnitoare puse cu larghețe în buzunarul cămășii  Iese din vagon cu fata spre ruda călătoare pe care o asigura ca oricând ii sta la dispoziție...

Cu broboane pe toată pielea aflata din belșug la vedere doamna își manifesta supărarea pe căldura de miez de vara.

Trenul pleacă și eu ma consolez cu bucuria de a fi câteva zile acasă cu cei dragi…

Din vorba în vorba începe sa povestească:

Era fata unui fost chiabur care a fost arestat de comuniști  A fugit din sat destul de frageda la vârsta  A ajuns pe un mare șantier  Maistrul care a văzut ca e frumoasa și curata a pus-o sa trebăluiască prin baraca inginerului șef  Normal ca acesta a căzut în păcat și biata oropsita a devenit încet dar sigur doi.

Interesant ca fără scoală vieții, oropsita de soarta cruda ca întotdeauna data  celor cărora le e scris sa sufere, nu a vrut sa strice casa marelui meșter Manole. A plecat asa cum venise dar cu plodul în burta…

S-a pripășit într-un oraș mare, în comerț, a fost ospătărița  barmanița etc. Era intre oamenii destul de dubioși care lucrau în acel domeniu care dintotdeauna a cerut în fisa postului oameni duri care sa accepte sa beneficieze de viciul semenilor pentru a se pricopsi. Dar i-au acordat mult sprijin și înțelegere în situația în care era...

A fost intre ciocan și nicovala dacă sa lepede copilul nedorit…

O femeie i-a spus sa se ducă la un călugăr sa ii deschidă cartea… Era interzis dar unii o făceau asumându-și riscuri mari de pedeapsa de la cler dar și de la autorități..

Părintele a citit și i-a zis ca sub nici o forma sa nu lepede copilul, ca acesta ii va fi pricipalul sprijin în viata…

Asa a făcut  s-a măritat având un copil din flori, a mai avut un copil. Sotul era un om obișnuit  au avut un trai normal, dar lucrând în mediu nociv el a decedat destul de devreme.

Copilul cel mare a plecat imediat după 1989 în străinătate, avea o buna pregătire din țară, s-a căsătorit foarte bine și avea o situație deosebita de manager la o firma multinaționala. Mi-a arătat poze cu nepoții și poziția ei de cocoana în străinătăți… Al doilea copil, care ea și soțul au avut grija sa fie în relații frățești cu primul, a fost integrat în familia întâiului  a plecat, s-a căsătorit și chiar dacă nu avea situația celuilalt era la rostul lui. Un rost bun…

„Ce ma făceam aici ca amărâții ăștia care se uita o luna pe geam sa vina postașul sa le aducă bruma de bani după o viata de munca și sacrificiu…?”

Venea vara în țară ca sa mai stea la șueta cu vechile cunoștințe care era conștienta ca fierbeau în suc propriu de invidie…

„Si unde mergeți acum?”

„Ei și eu am dreptul la putina fericire. Unul cu care m-am consolat și eu pana sa îl cunosc pe bărbatu-meu, Dumnezeu sa îl ierte, a plecat cu o femeie bogata în străinătate, in Israel, acuma ea a murit.” Si el a chemat-o sa “ne amintim de tinerețe ca acuma mai ales amintirile le mai avem….dar om vedea…, nu ne-am văzut de treizeci și ceva de ani…

Am ajuns la București unde o aștepta alt nepot binevoitor sa o ducă la aeroport.

Si toate de la cartea deschisa de călugăr ca altfel toată lumea ii spunea sa lepede plodul conceput în câteva clipe de nesăbuința pe un șantier cu un om căsătorit cu familie și poziție sociala pe care tânăra prigonita nu a conceput sa le distrugă  preferând sa își poarte singura de grija. Si de undeva de sus s-a simțit sprijinita în momentele de cumpăna  ajungând acum sa poată sa se bucure de o viata care ii era darnica, încă…

Si eu am înțeles ca se poate sa fie și mai rău  mi-am rezolvat problemele iscate de birocrația idioata de acum și m-am bucurat poate mai mult de cele câteva zile ramase pentru a efectua tratamentul de la Baltatesti unde pana și drumul de acolo, totul e tămăduitor...