Dinita

Fiecare epoca din istoria unei natiuni poarta numele cuiva care a fost in miezul epocii respective legat de un anumit fenomen caracteristic perioadei respective.

Comunistii au avut probleme cu taranii care detineau parghiile productiei agricole si cooperativizarea, intreprinderile de stat au fost in masura sa ii lase pe tarani fara parghii. S-a mers pana la a se propune decimarea cailor din Romania pe motiv ca existau masinile necesare pentru lucrarile in camp si transport in agricultura. Nu s-a aplicat la fel ca si introducerea ateismului obligatoriu. Taranul carutas facea de toate, carausie, mici furtisaguri de pe camp si cate altele. Folclorul autentic arata legatura romanului cu calul sau, Liviu Vasilica ramane nemuritor cu cantecele lui teleormanene de acest gen si nu numai el.

Nici cu mos Gerila si alte artificii oamenii nu au putut sa uite ca Sfantul Vasile, Ion, Maica Domnului sau alte sfinte le-au dat numele sarbatorind in fiecare an ziua onomastica dupa calendarul crestin ortodox sau catolic.

Eram student la Agronomie in anii 80 si profesorii stateau prin camine de Inviere dar noi ingrosam masa de credinciosi la manastirea Casin sau in alte locuri.

Fantastic insa cum abia acum in libertatea asta desantata dezideratele unei alte epoci devin realitate. Tinerii bogati sau saraci nu mai au nici un Dumnezeu dar sa mai si tina cont de Sarbatori si Sfinti. Totul e prilej de tocat bani oricat de putini sau multi ar fi...

Caii si magarii saracii sufera ca incet dar sigur se duc cei care le erau sluga. Imi povestea in tren cineva din zona Aradului ca cei instariti isi permiteau sa tina cai de duminica, grasi, frumosi erau pusi la docar in anumite zile cand si stapanii erau imbracati de sarbatoare. Sa tii un cal, magar mai putin, dar si o vaca insemna cel putin un hectar cultivat cu nutret, care trebuia cosit de mai multe ori, uscat si adapostit sa tina pentru pana la vara urmatoare. Nu pot sa uit miile de navetisti care erau pentru mine niste eroi. Faceau munca cea mai de jos la CFR sau in alte intreprinderi, poate mai chiuleau ca mai manjeau cate un sef dar cand somnul era cel mai dulce pentru oraseni, cu desagi pline cu paine de oras, mezeluri si alte de-ale gurii urcau in personale si ajunsi in grupuri mai mari sau mai mici, galagiosi ca sa alunge somnul, in vagon scoteau cate o sticla de tarie si cu borcanele de plastic de vitamina C sau alte medicamente beau pe rand cate o dusca stergandu-se la gura cu maneca dupa o grimasa datorata arsurii provocate de dusca la ora aceea inca de noapte, terminau sticla, puneau capacul ca intr-un ritual sacru la cutiuta devenita toi, unul punea dopul la sticla goala si o aseza undeva in bagaje intre paini si pachete cu bunataturi. Ajunji acasa se odihneau putin si o luau cot la cot cu taranii ramasi acasa la munca campului. Orasul era undeva departe, mirosul pamantului si aburul calului muncit erau fericirea acelor oameni parca din timpuri ancestrale pentru mine acuma. Aud ca mai nou se fac pe autostrada raliuri de carute...

Ce sa faca tinerii cu caii si magarii, mai bine pierd timpul prin locuri de distractie dupa ce s-a prapadit al batran, vand bietele animale la dealeri ca pamantul e parloaga asteptand investitorii...

Nu e asa peste tot dar e o oportunitate pentru smecheri sa puna mana pe carne ieftina si sa o dea pe bani ceva mai multi unora care pe bani mai multi o dau altora care pe bani si mai multi o baga in semipreparate care imbie pe englezi sau francezi sau nemti sau suedezi sa manance carne de vita. Te bagi in tarata te mananca porcii, adica manaci porcarii. Si asa se imbogatesc unii care nu mai picotesc prin primele personale ale diminetii ca sa se duca sa tesale calul si sa iasa cu el la munca pe camp sau la carausie... dar cati nu ajung acuma in mizerie prin satele romanesti datorita viciului si nemuncii!!!

Acuma mai e si un fenomen care nu e din vina taranului, autostrada, soseaua moderna cu bolizi si tiruri vajaind navalnic nu mai e locul pe unde caruta sa mearga in siguranta. Uneori nici la lotul omului nu se mai poate razbi cu calul si caruta si atunci "la abator birjar!"

Si fiindca domnul Dinita este cel care apare in fata la actualele reforme ale circulatiei moderne banuiesc ca in viitoare talk show-uri in lungile dezbateri despre miraculoasa disparitie a cailor si magarilor vii sau morti epoca va fi denumita epoca Dinita. Da Doamne mintea romanului de pe urma si fa Doamne ca bietele animale care nu se bucura de dragoste mercantila a politicienilor precum cainii si pisicile sa nu dispara de tot. Ca atei abia era postumana a ajuns sa faca pe cei mai tineri dintre romani...