Gica Hagi

13 iulie 2019 Aschia nu sare departe de trunchi. Cinstit, crescand o generatie la cam pompos numita sa Academie, Hagi care si cand vorbeste nu umbla dupa cuvinte alese dar i se vede sufletul prin ele: "fotbalul mi-a dat totul". Evident i-a dat soarta har, comunitatea educatia de om si destinul restul. Nu s-a irosit, dupa cateva aventuri la nationala si pe afara a revenit intre ai lui si a luat-o batraneste cucerind in tara totul in scurt, foarte scurt timp. Acum o veste frumoasa despre fiul sau Ianis pe care dupa o aventura in care baietii rai au strunit catre cine trebe trofeul Ioropean U21, Campioana Belgiei il ia avand astfel sansa sa joace inca de anul acesta in grupele UEFA Champions League! Succes! 
.............................................................................................................................
5 februarie 2018. Am vazut ca azi e ziua lui Gheorghe Hagi. Chiar daca mai zambim superior la cuvintele lui cand da interviuri, chiar daca la noi e academie de fotbal si doar institut de arta teatrala si cinematografica, chiar daca exista mancatori de ce e in vidanja care fac teoria numarului unu mondial si national doar cu degetul pe tasta enter, nu avand amintiri nici macar idee ce a insemnat pentru cei din patria tuicii de prune neinregistrata la UE si alte facaturi birocratice ci doar supusa papilelor gustative si aburirii naturale al spectatorilor ramasi la ora pranzului la bodega cu baietii sa comenteze meciul, ce a insemnat expresia cu care nici cel mai tare si mare juriu international nu a putut sa o dea unei tuici la kil si jumate, cu doua prune albastre pe eticheta care erau OCHII LU’ DOBRIN! Chiar daca oamenii au murit si o data cu ei vedetele lor locale, fotbalul e ceva al nostru, unic precum Miorita...

Oblemenco fenomenul care cu o gasca de panduri razbea pe la masa sclivisitilor si scortosilor bogatani, si cati altii. Fotbalistii nostri erau niste baieti care gaseau prin mari intreprinderi, judetene de partid si alte orori comuniste o bresa ca sa primeasca un salariu gras nemuncind decat duminica, pentru ca sambata se lucra in tara asta, si cu acea ocazie deveneau eroii catorva mii de colegi de stat de plata care uitau ca ii paraziteaza si fierbeau 90 de minute in oala incandescentelor stadioane de atunci, ruine azi! Din toata adunarea asta de zei si semizei locali porneau tineri ambitiosi, seriosi, talentati care de multe ori jucau cu aceiasi bocanci cu ai unui nea’ care ii transpira dimineata sau invers... Nea’ care era incet depasit ca gara de trenul rapid dar el marele ramas cu damful lui nenea in picioare si tactica lui nea in primele notiuni de teorie fotbalistica cu atlasul de fente si alte picanterii nu a uiat si cu umerii grei de grade de la Steaua sau Dinamo, cu valiza de bani ca cea cu nasturii varsati pe Calea Victoriei de proaspatul capitan in fata Sefului Militiei Capitalei de Titus Ozon...

Deci fratilor, Gica Hagi e un om deosebit al tarii asteia, un om cu bun simt, facut sa faca pentru altii dar si pentru el. A spune care e cel mai mare, inseamna a face sa se rascoleasca prin morminte acei romani care au apucat un serviciu sigur, o familie sigura si siguranta ca dumninca dupa ce ies de la meci dezbat la una mica meciul, tara si lumea care juca fotbal. Pele, Eusebio, Maradona care are si o metoda de furt cu numele lui nu e nici unul cel mai mare, numarul unu mondial, au avut si au milioane de patimasi care au sarit in sus, au strigat, s-au bucurat, au ras, au plans... ca asta era fotbalul. Nu vanzare de sclavi, nu nationale ariene innegrite de fetele actualilor eroi vanduti si cumparati pe milioane de dolari sau euro.

Gica Hagi e un model pentru tineri, face treaba cu tinerii cot la cot cu fiul lui, este un om cu o biografie de invidiat, e un personaj de tranzitie de la fotbalistul care ridica la cer oala fierband a stadionului din orasul X, bucuria si mandria milioanelor de cotizanti la Steaua care isi vedeau echipa invingand prima data in cupa cea mai valoroasa in Europa, era aproape tot cu colegi de mare valoare sa faca o surpriza la mondiale.

Am vazut cand s-a jucat o finala europeana la Bucuresti cum suporterii care au platit gras erau vanzoliti prin Bucuresti. Jucatorii de azi, in afara de milioane de dolari sau euro cu care au fost cumparati, ce au oamenii astia cu clubul, tara, suporterii pentru care joaca? Nimic...

La Multi Ani! unui mare model de om si sportiv, si poate daca nu mai avem mizeria asta de trantori in politica si mass media tarii si a lumii se va putea spune candva la multi alti Hagi pentru tara asta a noastra...