Prorocu (Caprioru) Steliana

7 februarie 1937 Tulcea - 30 ianuarie 1980 Tulcea

Si mama mea a fost copil!

Sunt 39 de ani de cand nu mai este. E o amintire trista, cu o ata inexistenta fizic, care m-a tras in 1980 pe 30 ianuarie si in noaptea spre 31 dupa un examen la disciplina Tractoare agricole cand parca de neinteles un subiect pe care il stiam perfect l-am prezentat de 8. In cantina complexului Agronomie era destul de tare dat sonorul si canta « Balada » de Ciprian Porumbescu. M-au podidit lacrimile. Am ajuns la camin si ca un robot mi-am incropit bagajul cu manualul si cursurile de Topografie. Noaptea eram in personalul de Tulcea. Dimineata eram acasa si am aflat ca murise cu o zi inainte. Fara telegrama, fara telefon am venit acasa! Doamne cati ani sunt cu un gol imens in sufletul si jurul meu. Sunt atatea cantece si poezii dedicate de altii mamei dar de nedescris este golul imens pe care o mama il lasa in sufletul si amintirea odraslei ei. Pentru mine o femeie devenita mama este un monument, o icoana si acum cand vedem atatea si atatea peste tot e chiar Dumnezeiesc faptul ca indiferent de specie exista intre datatoarea de viata si pui o chimie, o aura care oricat de prost ar fi inregistrat un asemenea material este imposibil sa nu fie simtite si sesizate de privitor.

Mama

Nimic nu izvoraste din nimic

Dar mai ales acela mic.

Nu e miracol mai maret

Decat al vietii mare pret.

Afaceristi scarbosi, avizi

Au intinat a vietii zi.

Afaceri smenueli, barbari,

Miracolul de la murdari.

Dar oare ce e mai de vis

Ce nu e nici in paradis?

O zvarcoleala, un pacat

Este al vietii start curat.

Femeia-i grasa, slaba,

Frumoasa sau lingaba,

Desteapta, sluta, grava,

Destrabalata sau suava.

Dintr-un moment cum ea a fost

Trecutul ei nu, nu mai are rost.

Mareata inclestare cu natura,

Cand de durere-i urla ura!

In chin si scancet si durere.

Femeia ce a fost chiar piere.

In camp, in baldachin de aur

O mama care naste este un tezaur.

Exita azi mizeriile de oameni

Ce cauta mereu la semeni

Motiv de barfe si minciuna,

Ca sa distruga a lumii grea cununa…

Femeia mama e o sfanta,

Maternitatea o ajuta.

O mama e ce-i mai sfant pe lume

Copilul e a ei minune.

Treceti deci voi, oameni de jale

In iad la Scaraotchi-n poale.

Lasati aici sub Soare

Doar ce e minunat si doare.

Iubirea mamei pentru pui

Nu puneti ce e vis in cui.

Lasati asa cum a facut natura:

Mama e-n lume numai una.

Si nimenea nu poate ca misel

Sa faca mama ce vrea el.

Mama e sfanta, e-o minune

E tot ce e mai minunat pe asta lume !

Bucuresti 14 februarie 2018

FB 30.01.2019

Mititelu-Raileanu Emilia, fosta mea profesoara de fizica in liceu: O soție, o mamă, o doamnă deosebită! Mi-o amintesc cu mare drag! Dumnezeu s-o odihnească in pace!

Tania Abduraman colega cu mine de scoala generala la Liceul Pedagogic Tulcea Dumnezeu s-o odihneasca! 🙏Am cunoscut-o pe d-na Proorocu, un om deosebit 💟

Sena Preda fosta mea profesoara de limba romana in scoala generala: Angel, mi -o amintesc așa de bine caci am fost colege de munca la Liceul pedagogic Tulcea și vecine de scara chiar.Se mândrea cu tine păstrând pe un raft al bibliotecii școlii (era bibliotecara )desene de-ale tale și pe care ni le arata și noua, profesorilor, care mergeam sa împrumutam cărți. Dumnezeu s-o odihneasca !

Negivan Menat Dumnezeu s-o odihnească în pace!

Mama mea, Prorocu (Caprioru) Steliana a fost bibliotecara. Fiecare elev era obligat sa aduca la inscriere cateva carti postale, ea desena pe unele dintre acestea anumite lucruri legate de tematica scolara, aniversari, etc. In acest mod facea surprize placute abonatilor pe vremea cand corespondenta era numai scrisa nu virtuala. Astfel, acasa nu primeau numai cei rauvoitori cartile lor postale cu somatii sa restituie volumele imprumutate ci si cititorii cei mai fideli…. Avea mult talent si un suflet delicat, nasa noastra imi spunea mult timp dupa moartea ei: “Fina era o femeie delicata, cuvantul i se potriveste nu numai privind legatura noastra ci ca om in general…”

Astazi mama mea ar fi implinit 81 de ani. Patriarhul Teocrist 103, erau nascuti in aceeasi zi cu destine total diferite dar in sufletul meu emana aceeasi sfintenie de martiri. Am trait o intamplare curioasa la Mitropolie acum ceva ani, era o slujba de sarbatoare, aniversare de fapt a patriarhului de cand pastorea tara. Primul preot ortodox al neamului a fost in unele perioade in istoria descatusarii si eliberarii de jugul strain si al verosilor jecmanitori aciuiati aici ca mustele pe dulceata, conducatorul tarii, ca la 1848 de exemplu, atunci mitropolitul ca si viitorii mari imbogatiti, de fapt a tradat revolutia. Pe mine dintre toti pe care i-am vazut zugraviti pe la Manastiri si biserici m-a marcat Patriarhul Teocrist; nu pot sa-i uit vorba melodioasa, plina de pilde in noaptea de Inviere, cand veneam in casa cu Lumina de la Biserica aureolata minunat in acea noapte, aureola care parca simteam ca era in jurul meu, al familiei mele si al casei....

Am ajuns la slujba aniversara spre final, aveam treaba la Directia Circulatie in Cartierul George Cosbuc  si fiind dupa program am urcat la Mitropolie. A iesit dupa slujba, avea o piele sidefie si o aura de sfant. Eram in afara perimetrului construit, intre oameni simpli asezati in genunchi. Eu stateam plecat smerit dar in picioare. S-a oprit in fata mea, si-a scos acoperamantul capului bucurandu-se de aerul curat de afara si mi s-a adresat parca eram buni cunoscuti, intrebandu-ma de unde am stiut de slujba aceea, am raspuns ca de la radio. M-a binecuvantat in mod special, i-am sarutat mana care parca era din sidef. Curatenia, spiritul sau mi-au invadat trupul si sufletul. Amintirea unor asemenea momente pleaca doar o data cu tine in mormant... Nu mult dupa aceea am aflat ca a murit intr-un chip dubios. Era singurul mare demnitar care a ramas dupa 1989 in functie. Toata clica de martiri care facusera puscarie sub comunisti nu a reusit sau nu a avut puterea sa il inlature. Au distrus tara si mintile romanilor cu minciunile lor, majoritatea au fost legionari sau au crezut ca pot face ce vor si sub regimul comunist asa cum multi dintre ei mai cu frica de Dumnezeu au recunoscut, asa cum multi au fost turnatorii propriilor „colegi”. Colaborationistii si curvele care s-au culcat cu invadatorii au fost cu precadere executati in Franta, Italia si alte mari "democratii"... la noi sunt azi eroi. Tinerii nostri au fost inveninati, au ramas si fara nici un Dumnezeu din marsaviile intelectualiste si spiritiste ale astora...

Este 7 Februarie 2018... Dumnezeu sa ii odihneasca in pace pe toti. Din pacate numai pace nu e acum in jurul nostru...

Si mama mea a fost copil!

Astazi 7 februarie 2019 mama mea ar fi implinit 82 de ani.

Exista un gol care ramane in urma celor disparuti si este o datorie pentru cei care au acest gol in sufletul si trecutul lor sa ii pomeneasca! Dumnezeu sa te odihneasca in pace maicuta mea draga!

Sfantul Stelian

Numele Stelian, Steliana, deriva de la Sfantul Stelian. Primul l-a purtat mama mea. Bunicii au mai avut doi copii inainte de nasterea ei, acestia au murit la varste foarte fragede, pentru al treilea care era mama au ales sa o boteze cu numele derivat de la ocrotitorul copiilor, Sfantul Stelian, care se pare a ocrotit-o astfel incat la randul ei ne-a avut pe mine si pe fratele meu. Am pastrat mai departe numele Sfantului Stelian pe care il poarta fiul meu cel mare si sper ca Sfantul sa ne ocroteasca in continuare asa cum a facut-o si pana acum.