Oameni fosti sau care sunt: februarie 2018

luni, 26 februarie 2018

Nicolae Lupescu

Fost mare fotbalist roman al carui fiu urmeaza atat cariera sportiva cat si cea de om de fotbal a tatalui sau. Eu am o amintire din studentie. Era un hotel Dambovita pe Bulevardul Maghieru, la parter era si o autoservire la care se manca bine. Eram, nu stiu de ce acolo si am nimerit la masa langa un om modest. Abia dupa ce am facut cunostinta am aflat ca era marele fotbalist care a ajuns la cota cea mai inalta a nationalei (fizic si moral) in Mexic. Am lungit ce era in tava cu ceva beri. Tema: visele tatalui Lupescu pentru fiul sau Ionut. Minunat. Eram atunci un duhovnic, ascultam spovedania unui tata care a lasat de o parte toata gloria, toata minunata sa cariera… dezvelind ce avea minunat in suflet... poate aceasta discutie m-a influientat undeva in nisele adanci ale mintii si spiritului pentru viitoarea mea cariera de om-tata. Nu pot ca azi sa am inregistrarea acelor ore. Acum orice delator, amator de mizerii poate inregistra tot. Sufletul meu, nisele acelea ascunse dar neeliberate de ce contin, pline de acel sentiment minunat cand stii ca ai cunoscut o mare personalitate, un om care a facut ceva deosebit pentru, iata, Clubul Rapid distrus de mizerabili, nationala de fotbal care azi poate fi data pe mana unui zombi doar ca e orice, doar roman nu… Azi am auzit ca acel fiu despre care tatal care nu mai este visa sa ii urmeze chiar o face! Chiar in cenusa fotbalului mondial si romanesc azi cand doar zeul ban e important baiatul acela Ionut din vremea studentiei mele vrea sa faca ceva si tare sigur sunt ca de acolo de sus fostul meu interlocutor din autoservirea Dambovita, demolata si ea il vede si e mandru…

Ecaterina (Cocuța) Conachi Vogoride

Femeia datorită căreia a fost posibilă Unirea Principatelor Române la 1859

UNIREA este asociată îndeobște cu Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Ion C. Brătianu și alți bărbați de stat ai Țării.

Mai puține lucruri se știu despre rolul foarte însemnat al femeilor în realizarea Unirii „mici”, așa cum mai este cunoscută în popor.

Despre rolul femeilor în „Partida Națională” a lui Ion Brătianu, istoricul Alex Mihai Stoenescu notează în monumentala sa operă, „Istoria Loviturilor de stat în România”, volumul 1 :

„Primii „agenti” ai săi – în absenta tuturor revoluționarilor munteni, aflați încă în exil – au fost femei. El a știut să folosească din plin farmecul, curajul și devotamentul femeilor din familia Golescu, ale Luxiței Florescu – iubita lui Nicolae Bălcescu -, ale celebrei Elena Ghica – cunoscută și cu numele romantic Dora d’Istria, una din primele agente de informații românesti în mediul rusesc —, ale Catrinei Despot – căsătorită cu reprezentantul Franței în comisia de alegeri, Georges Serrurie, pe care l-a făcut rapid și unionist și român -, ale actriței de 16 ani Frosa Sarandy din trupa lui Millo, care întrerupea spectacolele de teatru pentru a transmite mesajele electorale trimise de Brătianu.

Ar trebui să se scrie măcar o carte despre rolul important jucat de românce în Unirea din 1859, din care nu va putea lipsi Cocuta

Vogoride, una din numeroasele iubite ale viitorului domn, care a pus la dispoziția unioniștilor scrisorile secrete ale soțului sau, caimacamul Vogoride, în august 1857, gest ce a schimbat probabil destinul României”,

Ecaterina (Cocuța) Vogoride era fiica poetului Costache Conachi și era căsătorită, așa cum menționează și istoricul mai sus, cu Nicolae Vogoride, cel învestit de turci în demnitatea de caimacan (locțiitor de domnitor) al Moldovei. Iată ce povestește scriitorul Vasile Ghica:

„La conferința de pace de la Paris, ce a urmat războiului Crimeii (1856), cele șapte Puteri garante, divizate în privința organizării viitoare a Principatelor Moldova și Țara Românească, a unirii lor și a modernizării prin revizuirea Regulamentelor organice au decis consultarea populației prin alegerea unor divanuri ad-hoc. Deciziile adunărilor ad-hoc privind unirea Principatelor urmau să fie examinate de Puterile garante într-o nouă conferință la Paris și consemnate într-o Convenție. În fiecare dintre cele două Principate se înfruntau partizanii unirii lor cu separatiștii.

Nicolae Vogoride, caimacamul Moldovei (locțiitor al domnului) a falsificat, în mod brutal, rezultatul testului din 19 iulie 1857.

Victoria separatiștilor în Moldova anula șansele ca Puterile garante să decidă unirea Principatelor. De aceea, unioniștii moldoveni s-au străduit să demaște falsurile, să obțină anularea alegerilor și desfășurarea unor alegeri corecte. Demersurile insistente ale unioniștilor au rămas fără rezultat. Lipseau dovezile certe de falsificare a alegerilor. Asta până când, cu prilejul unei descinderi la Iași, Cocuța găsește în seiful soțului niște scrisori compromițătoare, venite de la Înalta Poartă și de la ambasadorul Turciei la Londra. În primele mesaje, Vogoride era sfătuit cum să-i obstrucționeze pe unioniști; în următoarele, era felicitat pentru „performanțele” obținute. Dovezile de imixtiune și trădare erau incontestabile. Cocuța nu a ezitat nicio clipă. Nu o interesa demnitatea de primă doamnă a Moldovei, care o aștepta. Chemarea țării era mai puternică.

Prin C.Negri, fratele vitreg al Cocuței, și Dimitrie Rallet, scrisorile au ajuns la ambasadorul Franței la București și apoi la revista „Steaua Dunării” de la Bruxelles. Europa a luat foc. Înalta Poartă a fost nevoită, în cele din urmă, să accepte repetarea scrutinului, sub stricta supraveghere a Puterilor garante. Rezultatele au marcat victoria unioniștilor. Drumul spre marele vis al unirii s-a netezit instantaneu și a devenit realitate pe 24 Ianuarie 1859.

Cocuța a suportat represaliile soțului. A rămas cu trei copii minori și cu averea drastic dijmuită de soțul ei.

Din păcate, în entuziasmul lor fără margini, unioniștii nu s-au grăbit să-i adreseze eroinei prea multe elogii, deși le merita cu prisosință. E drept că, în acel moment, sustragerea documentelor soțului nu era o faptă ce putea fi făcută publică, fiind cunoscută de puțini inițiați.Trecerea timpului schimbă datele problemei și permite repunerea eroinei în drepturile ce i se cuvin la recunoștința publică” În acest moment, există inițiativa ridicării unui bust în memoria marii doamne la Tecuci, proiectul fiind împotmolit unde altundeva decât în hățișul birocratic al statului care s-a ridicat și prin contribuția Cocuței Vogoride. În veci, pomenirea ei! (sursa internet)

Ce seamana cu ce e azi in Europa uite asa au inceput defrisarile, granarul marile averi ale neromanilor, hohentolerneala, si toate nenorocirile care azi sunt dezastruoase pentru noi...

sâmbătă, 24 februarie 2018

Titanic teatru

Inspirat cel care a redactat acel program poate a avut atunci o viziune: ce sumbra, ce mizerie subumana va ajunge in mileniul al III lea asa zisa comedie, ca asa zisa sanatate, asa zisul invatamant de produs roboti pentru investitori si mangliori, asa zisul turism, asa zisul cinema asa zisa viata post-umana...

Oamenii acestia au lasat posteritatii inregistrari video dar si in fonoteca teatrului radiofonic, o forma minunata de culturalizare... capodopere care cu harul lor imbogatesc patrimoniul cultural, tezaurul Romaniei dat uitarii acum... Se ofera acum de catre tot ce se cheama media incultura, vulgaritate cu eticheta si falsa pudoare si palavragelile unor neispraviti lachei ai zeului ban. Totul impanat cu mizerabilele reclame si vedete de doi bani dar care castiga cu tupeu bani nemeritati pe cand cei care au facut sau ar face ceva folositor se afunda in mizerie cu neputinta...

Ei erau cei care ne-au incantat in epoca "de trista amintire", nu se rupe pamantul sa ia pe toti netrebnicii care denigreaza azi munca acestor titani si pun in loc mizerii de spalat creierii tuturor... de la mic la batran...

Poate cel mai complet actor roman: de la drama la comedie aceeasi mare putere interpretativa, nu exista cred in lume actor care sa fi realizat singur o fresca exceptionala a lumii din care a pornit...

Ce fel de Revelion mai poate fi acum cand ai apucat vremurile de demult cand anul venea cu o noua si spumoasa poveste neaosa romaneasca....interpretata de el...