Leonida Neamtu

Leonida Neamțu (n. 29 august 1934, Soroca, România - d. 25 octombrie 1992) a fost un scriitor român.

Considerat, mai ales la început, scriitor de romane polițiste și de aventuri, fiind "catalogat" de unii critici ca atare, conform clișeelor vremurilor de atunci, Leonida Neamțu va da ulterior măsura realului său talent literar mai ales în romanele, nuvelele și nuveletele publicate în anii 1980 și 1990. Leonida Neamțu, face parte, alături de Radu Tudoran și Vladimir Colin, dintre cei mai puțin studiați și cei mai sub-cotați scriitori români ai secolului 20. Leonida Neamtu s-a nascut la Soroca – Republica Moldova, la 26 august 1934, intr-o familie de intelectuali, parintii: Vladimir si Ecaterina. In 1940 familia Neamtu se refugiaza in Romania, ajungand la Viseu, iar mai apoi la Sighet. Scoala primara o urmeaza la Viseu, iar la Sighet urmeaza in continuare liceul Dragos Voda. In anii '50 vine la Cluj unde urmeaza Facultatea de Filologie. Student fiind debuteaza cu poezie in 1952 in revista „Almanahul Literar”, condusa de poetul A.E. Baconsky.Primele volume aparute sunt volume de poezii: Cantecul constelatiei si Ochii (1960 si 1962), urmand ca din 1964 sa publice numai romane: „Toporul de argint”, „Aventura si contraaventura”, „Febra de origine necunoscuta”, „Chirie pentru speranta”, „Speranta pentru Marele Vis”, „Inotatorul ranit”, „Legenda cavalerilor absenti” – numai cateva dintre cele mai indragite titluri. Ramane redactor la „Almanahul literar”, devenit apoi „Steaua”, revista a Uniunii Scriitorilor, el insusi fiind membru al acesteia. La 27 octombrie 1991 se stinge, lasand in urma peste 30 de volume publicate, cateva manuscrise, aproape 40 de ani de contributie scriitoriceasca la revista „Steaua” si foarte multi iubitori ai stilului sau inconfundabil. “Începând cu Toporul de argint din 1964, Leonida Neamțu devine unul dintre autorii de top ai genului polițist și ai romanului de aventuri în genere. Publică, în ritm alert, volum după volum, cu tiraje de zeci de mii de exemplare, astfel încât, în 1990, când îi apare ultima carte, opera sa numără vreo treizeci de titluri. Format în ambianța revistei “Steaua”, deprinsese o mentalitate de scriitor profesionist, susținută de un talent indiscutabil. Deși circumscrisă în bună parte genului ca atare, proza sa nu este una de divertisment propriu-zisă. De la un moment dat, nici măcar convențiile canonice ale acestui tip de literatură nu le mai respectă integral. Prozatorul este în fond un fantezist ingenios, cu plăcerea ludicului, a parodicului sau a umorului absurd. Narațiunile sunt adeseori încântătoare prin nonconformismul lor ori prin referințele ironice la diverse modele livrești. Dar scrie, deopotrivă și în registru grav, cu un realism de descendență comportamentistă, gen Hemingway.”, scrie Petru Poantă despre autor.

- sursa internet-