Wilbur Smith

Lumea mirifica a Egiptului Antic intr-un amestec minunat de istorie si fantastic, o saga a unei familii care a biruit lupta pe viata si pe moarte data pentru magnifica bogatie a Africii de Sud, toate cu aura harului unui fiu al Africii cunoscator a tot ce e mai minunat in acest continent...

In tinutul acesta oamenii vin de nicaieri si pleaca din nou fara sa lase vreo urma a trecerii lor. Cu exceptia oamenilor mei. Noi lasam picturi pe stanci pentru ca spiritele sa-si aduca aminte de noi.

....................................................................................................

Dragostea nu cade ca mana din cer, completa si desavarsita. Ea creste intre doi oameni.

"Suntem noi impotriva lumii." (Deviza unei familii)- "Ce legatura are fericirea cu asta? Un barbat isi urmeaza calea. Isi face datoria fata de Dumnezeu si de rege. El face ce trebuie nu ce ii place. Sincer iti spun baiete, ce fel de lume ar fi asta daca fiecare om ar face doar ce ii place? Cine ar ara campurile si ar strange recolta daca fiecare om ar avea dreptul sa spuna "Nu vreau sa fac asta"? In lumea asta exista un loc pentru fiecare persoana, dar fiecare trebuie sa isi cunoasca locul."
"Asa m-a invatat tata: Fa-le bine tuturor oamenilor, dar la final tine minte sa -ti incasezi plata"

Seria Egiptul Antic:

Razboinicii Nilului

Magul

Ultimul papirus

Cautarea

Saga familiei Courtney:

Festinul leilor

Sunetul tunetului

Sanctuarul

Tarmul in flacari

Puterea sabiei

Furia

Vremea mortii

Vulpea aurie

Musonul

"Wilbur Smith s-a născut în Africa Centralã în 1933. A fost educat la Michaelhouse şi Rhodes University. A devenit scriitor profesionist în 1964, după succesul înregistrat la publicarea romanului Festinul leilor, şi de atunci a scris peste treizeci de romane, toate având o documentare meticuloasă din numeroasele sale expediţii în toate lumea. Este proprietarul unei ferme şi a unei rezervaţii de vânătoare şi a demonstrat mereu o intensă preocupare pentru oamenii şi fauna sălbaticã a continentului său natal, interes viguros reflectat şi în romanele sale." - sursa internet

Sub impresia Campionatului Mondial de Fotbal 2010, desfasurat in Africa de Sud si a ritmului muzicii din melodia Shakirei, imnul acestui regal al sportului, cel mai mediatizat, am intrat in minunata lume a scrierilor unui foarte documentat si mare narator care este Wilbur Smith, el mi-a fermecat timpul liber, eu primind totodata si o lecte de istorie a poparelor situate la extremitatile sudica si respectiv nordica a continentului african.

Africa de Sud e un exemplu ca poparele platesc pentru bogatia teritoriilor unde s-au stabilit astfel peste bosimani si negri au venit colonialistii olandezi si englezi impreuna cu alte natii ca germanii, rusii si omniprezentii evrei etc. Aperhaidul pus la punct de burii olandezi si-a datorat sfarsitul influentei americane care culmea a fost creata avand la baza munca sclavilor adusi din Africa... Egiptul e un exemplu al puterii unui popor de a crea o civilizatie extraordinara care s-a distrus mai ales din interior.

„In vreme ce saracul varsa lacrimi amare sub biciul perceptorului de taxe, nobilii ung fesele baietandrilor lor favoriti cu uleiuri pretioase aduse de la rasarit...”

„Exista eroi si exista monstri, dar majoritatea suntem doar niste muritori prinsi in evenimente prea tumultoase pentru oricare dintre noi. Poate ca atunci cand batalia se va incheia, tot ceea ce vom mosteni va fi cenusa unui pamant odata frumos.”

„Ce se va alege de tara in care cei cu inima meschina incearca sa-I reduca la tacere pe cei mai puternici din randurile lor, in care patriotii sunt injositi, in care oamenii trecutului nu sunt cinstiti pentru intelepciunea lor, in care cei marunti si pizmasii ii sfasie pe cei ce le sunt superiori?”

„Incredinteaza treburile statului in mainile barbatilor cinstiti si inteligenti. Alunga-i pe pungasi si pe nebuni sa putrezeasca acasa la ei. Alunga-i pe preotii necredinciosi si slujbasii uzurpatori ai statului – pe acei paraziti infipti in trupul acestei Ta – Meri a noastra.”

„O rege, acopera-i de onoruri pe artisti si pe scribi. Rasplateste-l pe razboinicul curajos si slujbasul credincios. Smulge-i pe banditii si pe talharii care si-au infipt radacinile in desert. Da-le oamenilor exemple si sens in viata, astfel incat acest Egipt sa infloreasca iar si sa ajunga din nou maret cum a fost.”

„Ce ordine mai e si asta intr-o societate in care sclavului i se permite sa fie slobod la gura si sa se considere egal cu cei de stirpe nobila? E bine oare, ca fiul sa isi infrunte tatal sau sa dispretuiasca intelepciunea data de firele lui albe de par si de fruntea-i brazdata? E bine , oare ca tarfa de la malul fluviului sa poarte inele cu lapislazuli si sa se considere mai presus de femeia virtuoasa?”

Unii zic ca-i leul, altii ca-i leopardul. Dar asculta-ma pe mine copile, cand un om se uita in oglinda vede acolo pe cel mai periculos si mai nemilos ucigas din intreaga natura.

„Nimic nu mai e la fel fiindca realitatea nu poate exista decat o singura data si intr-un singur loc. Apoi ea moare iar tu ai pierdut-o si trebuie sa treci mai departe pentru a o regasi intr-un alt timp si uneori in alt loc.”

„Fusese invatat ca, dintre toate comorile oamenilor, cartile erau cele mai pretioase, locurile unde se concentreaza geniul cu care am fost binecuvantati de Dumnezeu.”

„Doi tineri frumosi si talentati, plini de energie si putere irosindu-le toate in cautarea unui lucru care nici nu exista, pe visuri imposibile sau in disperare si amaraciune.”

Prima achizitie a unui bibliofil pensionar iulie 2011

Sub impresia Campionatului Mondial de Fotbal 2010 din Africa de Sud, a ritmurilor muzicii din melodiile Shakirei am intrat in minunata lume a acestui documentat si mare narator care mi-a fermecat timpul liber eu primind totodata si o lectie : popoarele platesc bogatia lor ca si oamenii frumosi si alesi, de cele mai multe ori au enorm de suferit din cauza nemernicilor bine organizati si puternici. E pacat ca abia la 52 de ani ajung sa constat ca de fapt viata nu e asa cum o stiam si doream eu. Nu totdeauna binele infrange raul… Bucuresti 19 februarie 2011.

Chinezii

Azi cand noi rascumparam cu bani grei bratarile dacice de la "oameni de buna credinta” care le-au luat aproape moca de la hoti, la Targul de carte am gasit o modesta brosura care arata ce a insemnat scrisul in istoria unui popor care isi venereaza pe obiecte reale nu din teorii istoria lui de cateva mii de ani... pana azi cand noi romanii platim prosteste bratarile, dupa ce am distrus ca tantalaul care si-a taiat craca de sub picioare aproape tot ce am avut...

Gavroche

Mizerabilii este un roman a carui actiune se desfasoara intr-o perioada de dupa anul 1789. Un erou al cestei mari fresce a Frantei din acea perioada este si micul patriot vagabond Gavroche.

Printre exemplele modelului francez pe care l-am adoptat, dar dupa 200 de ani sunt si micii vagabonzi care nu mai dorm in Elefant ci in canalizari si metrou. Ei nu se duc la teatru si nu arunca vorbe de duh concetatenilor, sunt nimic... Acuma unii sunt barbati in toata firea, ies uneori la suprafata si dau Bucurestiului un aer de horror, care poate ar putea fi folosit in retetele de promovare a turismului-de ce nu si unul de tip Gavroche.

De ce nu ar da bani bogatanii sa doarma o noapte sau doua alaturi de acesti monstri rezultati din ororile comunismului, conservati cu aurolac, (prin ce alchimie or avea fiecare punga lui de 20 de ani!?) poate si alaturi de cateva haite de caini infometati care creaza un cadru griveitic unic in lumea civilizata in capitala Romaniei. S-ar vinde costume cu aparatori contra muscaturilor, costume izolante fata de milioanele de plosnite, purici, virusi si microbi, masti de gaze, casti, etc.

Ne amintim ca au existat niste figuri ingrozite care apareau pe ecrane si afirmau ca au vazut cu ochii lor cum presedintele comunist al tarii primea zilnic transfuzii de sange de copil, consoarta lui spunea ca daca nu e paine poporul sa manance cozonac etc. Nimeni nu a avut curiozitatea sa se uite in carti si sa vada cum, cu cam 200 de ani inainte, pe malurile Senei, oameni de acelas calapod cu cei atat de mediatizati la noi in zilele revolutiei, spuneau acelasi lucru despre regele Frantei si austriaca sa consoarta. Francezii au invatat cate ceva din istoria lor, noi avem insa ceva mai mult, o resursa minunata si inepuizabila de dezvoltare a turismului. Daca nu va fi destul de frig la Balea, ca e doar incalzirea planetei, poate transformam bietii gavroche de la revolutie in veritabili hostes perntru amatorii de turism, sa luam, pardon sa le ia cineva banii acestor imbuibati pentru prestatii cu senzatii tari. Asa cum aurolacii din tara aduna fructele padurii si, nemaifiind fructe aduc fara sa vrea ursii infometati la ghenele de gunoi din localitatile montane, unii "intreprinzatori" aduna astfel pe nimica aurul verde al tarii si se imbogatesc dand tot pe nimic o bogatie imensa din care o mica parte se intoarce sub forma unor produse, bio, marea majoritate, foarte scumpe, poate pentru noi si alea contrafacute, deci la randul lor imbogatesc pe acei procesatori, saracindu-ne pe noi, romanii care avem retete de sute de ani poate mult mai bune, de ce Bucurestiul sa ramana in urma in utilizarea unei forte de munca neexploatata pana acum...mizerabilul aurolac...din denumire are termenul de aur...Urmeaza poate Rosia Montana si alte bogatii ca sa devina toti francofonii romani veritabili gavrosi...

Martha Bibescu

Jack London

Scott Turow

"Talmudul zice ca un tata trebuie cu o mana sa isi apropie fiul si cu cealalta sa il indeparteze."