Pele

Nu pot uita cum englezii l-au lasat sa marcheze un gol cu poarta goala pe Wembley, templul fotbalului, el fiind ultimul marcator deoarece urma sa se demoleze acea arena. Frumos gest dar pacat dupa mine pentru ca acolo in oul acela retezat s-au strans vocile a milioane de oameni care mancau fotbalul cu paine, am prins si eu in Tulcea mea asemenea barbati care aveau in ceasul biologic meciul si etapa din divizia unde jucau idolii lor. Erau vremuri cand la matineu si la meciul de baza se juca avand aceleasi ghete! Cand vad acum aceasta industrie in care doar cateva valori merita banii si ce bani imi e mila de amaratii de azi plimbati cu avioane, autocare pusi in stadioane din ce in ce mai mici ca nu prea e de joaca la 100.000 de inflacarati sa dai democratic cu bata electrica si alte delicii. Acum chiar Dumnezeu nu Doarme si pare sinistru dupa ce am trait viata si sonorul de demult sa vad la tv cum se joaca doar cu cativa privitori. Lumea se schimba dar unde e vacarmul de alta data, unde sunt oamenii aceia simpli, constiinciosi in viata lor banala dar care se transformau in altceva cand erau in tribune, in ceva frumos care acum nu mai exista. Pacat. Un mare jucator, patriot si om!

Dar cu marele nostru magician cum ramane! Ochii lui Dobrin au disparut o data cu tuica de alta data cu doua prune pe eticheta. Patriot consider si el pentru ca banii nu l-au atras unde nu avea pregatirea mintii sa acceada. El a fost acea minune care facea o tara sa manance aromatul si exceptionalul fotbal pe paine. Nu numai el, au fost multi dar Gascanul este si el mai modest evident inegalabil!