Chiulangiii

Ma cheama pe mine Angel dar am chiulit si eu. Pacate de licean. Intr-o zi spre desprimavarat, pe un frig patrunzator si un soare cu dinti ma aflam cu un coleg, fumand amandoi, clantanind din dinti pe o banca in fata hotelului Delta din Tulcea. Acum ma intreb ce cautam acolo? Atunci nu... La intrarea principala a hotelului, deodata, animatie mare, bagaje si plocoane droaie, centrul atentiei, o cocoana masiva numai blanuri pe ea si in urma dumisale dar in postura chiar de zeu adulat, Adrian Paunescu. Capete plecate slugarnic, sarutari de maini cocoanei care infrigurata s-a bagat felin pe usa deschisa cu eleganta de sofeurul cu manusi albe. Pupat si adulat de politruci a urcat pana la urma si masivul poet. Om cu un impact fantastic in poezia romaneasca, si prin cenaclul si revista Flacara in cultura si stiinta romaneasca. Opera lui minunata este atat de vasta precum universul ce iti apare pe internet. De aceea poate doar melodiile scrise pe versurile lui au ramas si, eu cred ca voci minunate ridicate de el pe piedestalul nemuririi la cenaclu au salvat doar o mica parte din poemele lui de blestemata ura cu care senatorul, bardul, milionarul a fost procopsit dupa dezlantuirea nebuniei postdecembriste. Atunci cand chiuleam eu era salutat slugarnic de culturnicii Tulceni. Bijuteria masiva, un Mercedes falnic a lasat in urma alaiul si noi am clantanit mai abitir in lipsa spectacolului de neuitat. Azi cand tara e dezbinata si manipulata tinzand sa devina si ea un maidan ucrainian cautam strada Armoniei. Eu omul anti gadgeturi am primit o lectie de la o calatoare din tramvai pe care am intrebat-o de strada Armoniei si care amabila a venit dupa putin timp la mine cu tableta sa imi arate pe unde sa o iau. Inarmat cu informatia data de amabila doamna o iau voiniceste intreband persoane mai in varsta ce pareau de prin zona. Unii mai amabili altii mai refractari nu m-au lamurit. Pe langa mine apare intruchiparea justitiei romanesti, pe care eu si tara o stim pe bani grei la parlamentul superior celui national. S-a oprit, a fost amabila flututand din mana: „Undeva la dreapta, cred ca am trecut pe strada asta”. Culmea, o zi aproape identica meteorologic. Tineretea mea undeva ca luminita de la inceputul tunelului. Doi chiulangii in timp, un fost elev uimit de fastul bardului care nu peste mult timp intra ca un catelus intr-un Trabant ca gura lumi sloboda il dase in gat la presedintele tarii. Azi fata in fata fostul elev chiulangiu primind lamuriri fara legatura cu justitia de la o chiulangioaica de lux care a lasat Olimpul Europei ca sa vina in tara care sper sa mai fie macar in acte a ei, atat de dezbinata si aratand ca un sat fara caini si datorita justitiei in care chiulangioaica se zice ca a excelat, domnia sa dand acuma lectii la fratii de peste Prut care sunt abia la faza cu devalizarea bancilor... nu din fata hotelului Delta... noi, chiulangii discutand nevinovati, (poate doar eu ca un Angel veritabil) despre pe unde este strada Armoniei. Fluturatura din mana a zeitei dreptatii fara cantar si nelegata la ochi mi-a ramas in minte la fel de disgratioasa ca frigul indurat pentru o tigara si dezmatul din viata unui om pe care adolescentul ce eram il divinizase inainte...