Am
urmarit candva o emisiune tv. cu un oftalmolog privat care spunea cu nonsalanta
ca sunt oameni care nu vad din nastere cu un ochi. Si astia traiesc asa pentru
ca nu exista nimeni azi care, daca aia nu platesc, sa descopere handicapul lor. Pe
vremuri erau medici in scoli, la policlinici, la recrutare, la examinari etc. Asa
ceva era greu de imaginat candva. Ma uit azi cu uimire ca media arunca zilnic
bombe care candva ar fi creat seisme sociale, zilele trecute am aflat cu
stupoare ca toata branza sau aproape toata e produsa cu clorura de calciu si
contine de toate ramas fiind doar laptele care e mai ieftin decat apa imbuteliata de peste 25
de ani. Si cate si mai cate. Ma uit la meteo, se schimba prognoza ca pempers-ul
bebelusului cu parinti cu bani. Cand a aparut televiziunea era unul Topor care daca zicea
ca ploua ploua dar ploua normal, daca zicea ca era ger era ger dar normal, daca
zicea ca e cald era cald dar normal nu ca in Sahara. La aprozar erau fructe si
legume de ale noastre, gustoase si sanatoase, la alimentara erau de toate in
general fara chimicale si falsuri. Hotii faceau puscarie, nu sfidau oamenii cinstiti
si nu umpleau tot ce era media pe atunci. Oamenii si atunci stratificati
social, cultural, intelectual, fizic si spiritual erau si ei cu problemele lor
dar sanatatea era problema statului nu afacere pentru unii, educatia era un
drept nu o fabrica de diplome, politica era facuta de unii care daca ar fi
calcat stramb erau pedepsiti. Erau si atunci oameni si oameni, rai si buni dar
raii erau putini si in general binele triumfa. Erau si atunci distractii. Erau
si atunci haine facute pentru sanatatea oamenilor din bumbac, in, lana nu tot
felul de mizerii amestecate. Gravidele purtau rochii largi ca sa nu vatameze
fatul, azi umbla saracele cu tot felul de stransuri care le fac si ridicole si
se mira ca fac copii cu probleme. Oamenii traiau si munceau. Iubeau si visau.
Nu era musai sa fii VIP, nu era musai sa ai tot fara sa conteze de unde ai
banii ca sa ai acel tot. Traim in poluare, in informatii care nu mai trezesc
sentimente, in otrava acestui eu si nu
conteaza restul, fara pricipii, fara bun simt, fara lege, fara siguranta
doar cu sclipici kitsch-os in jur si cu mintea plina de toate emanatiile unor
minti care altadata ar fi stat acolo unde merita la periferia societatii sau in
puscarii. Din pacate azi multi, foarte multi, ca rod al mai bine de un sfert de
veac de nebunie si antisocial devenit mod de viata oficial sunt precum amaratul
care daca nu a avut din partea societatii un control oftalmologic traieste
vazand doar cu jumatate din ce ar trebui sa vada. Deci sa simta, sa isi dea
obolul dupa ce a primit ce trebuia la inceputul vietii, familiei, cetatii,
tarii, omenirii... El chiar nu mai trebuie
sa vada, trebuie doar sa cumpere, si nestiind nimic sa cumpere ce
societatea corupta si mizerabila ii ofera cu sclipici si etichete cu litere
nelizibile...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu