Mai
tare eroul timisoarean devenit american decat parlamentarii, prietenii lor
interlopii si toti nemernicii de pe aicea de la noi din tarisoara asta pusa pe taraba... Azi in Timisoara maine in toata
tara, nu asta a fost fumata de mult de noi, adica... SUA.
Langa Berlin e o primarie care se lauda cu un jaf facut de unul
care a intrat in seiful lor in haine de ofiter pe la 1900 cam atat la capitolul
hotii... La noi un muzeu cam cat jumatate de Bucuresti nu ar fi destul de incapator daca am aduna toate nemerniciile de aici la mal de Dambovita...
Sursa materialului urmator: internet
Cazul Mătăsăreanu: românul care a
speriat America
28
februarie 1997, North Hollywood, Los Angeles, California. Doi spărgători de
bănci îmbrăcaţi aproape complet în echipamente antiglonţ din kevlar se
angajează într-un schimb de focuri cu poliţia americană. Incidentul, avea să
fie cel mai grav din istoria recentă a atacurilor armate din Statele Unite.
Eroul negativ al acestei aventui mortale? Un român înarmat până în dinţi, pe
numele său Emil Mătăsăreanu. Finalul incidentului sângeros? Împuşcături, morţi,
răniţi, o scenă de adevărat război stradal, iar în urma acestui schimb de
focuri întreaga poliţie americană a trebuit să-şi schimbe echipamentul, armele
şi tacticile.
Rebeli pentru o cauză...bancară!
Pe
numele său complet Emil Decebal Mătăsăreanu, unul dintre autorii jafului cu
împuşcături care a marcat definitiv Statele Unite, a fost un român născut în
Timişoara pe data de 19 iulie 1966. În copilărie a fost obez şi a fost marcat
de dureri atroce de cap din cauza epilepsiei de care suferea. Tatăl său, Viorel
Mătăsăreanu a fost un dizident politic al epocii comuniste, iar mama sa, Valeria
Mătăsăreanu, fusese cântâreaţă de operă.
Cei
doi soţi Mătăsăreanu şi copilul lor au reuşit cu toţii să emigreze în anul 1974
direct în SUA, unde au beneficiat de azil politic, familia Mătăsăreanu
declarînd că era persecutată în regimul socialist al lui Nicolae Ceauşescu.
Familia de români azilanţi s-a mutat în Los Angeles într-o casă mare şi
spaţioasă care îl fascina pe micul Emil. Noua reşedinţă nu semăna deloc cu
modescul şi înghesuitul apartament din Timişoara.
Din
nefericire pentru pistolarul de mai târziu, contactul său cu lumea americană
avea să fie traumatizant. La şcoală, Emil era ostracizat şi ironizat frecvent
de colegii americani care erau deranjaşi atât de faptul că era gras, cât şi de
engleza vorbită cu accent românesc, care suna bizar pentru ei. Din acest motiv,
românul ajunsese să stea mai mult în casă şi să se preocupe de electronică şi
calculatoare. La 16 ani, Emil a început să-şi ajute mama care încerca să-şi
lanseze o afacere. Tot atunci, Emil şi-a făcut un mic grup de prieteni.
Din
nefericire, familia Mătăsăreanu începea să aibă probleme. Viorel şi Valeria au
început să se certe tot mai des, iar situaţia a degenerat într-un divorţ
inevitabil. În anul 1983, Emil Mătăsăreanu s-a înscris la cursurile
Institutului de Tehnologii DeVry, pe care le-a urmat timp de trei ani. Îşi
descoperise între timp un nou hobby, motociclismul. Şi-a cumpărat o motocicletă
Kawasaki GPz-550, modificată de un mecanic local. Cu toate acestea, nu a reuşit
să se impună ca motociclist în grupul său de prieteni.
După
terminarea studiilor, Emil şi-a deschis o afacere în care a pus bazele unei
firme de reparaţii electronice, însă a avut ghinion. Din varii motive, afacerea
a dat faliment. Divorţul părinţilor l-a afectat emoţional şi nu a făcut decât
să-i sporească stările de tristeţe şi furie. Curând, Emil s-a remarcat prin
ieşiri violente care s-au concretizat atunci când a aruncat în faţa unui vecin
de-al său o drujbă pornită, deoarece câinele vecinului intrase pe proprietatea
sa. Pentru a scăpa de kilogramele în plus, şi pentru a se mai descărca de
supărări, Emil a început să fie interesat de culturism.
În
anul 1989 a început să fie un abonat nelipsit al unei sălii Gold's Gym din Los
Angeles, locul unde avea ulterior să-l întâlnească pe prietenul şi partenerul
său de spargeri, Larry Philips Jr. În anul 1993, pe când Emil se întorsese în
România pentru a-şi aduce bunica în SUA, a întâlnit-o pe viitoarea sa soţie,
Cristina. Cei doi au avut un fiu, pe Emil junior, de care viitorul spărgător de
bănci era foarte mândru. Succesul părea să-i surâdă, căci s-a angajat la
compania Philips. Emil şi noua sa familie s-a mutat într-o clădire exclusivistă
din Rowland Heights.
Perioada
frumoasă a vieţii sale a durat până în anul 1996, când în urma izbucnirii unor
crize violente de epilepsie, soţia l-a părăsit luându-l cu ea şi pe fiul lor.
Tovarăşul de jafuri armate al lui Mătăsăreanu, era Larry Eugene Philips, născut
pe data de 20 septembrie 1970. Spre deosebire de Mătăsăreanu, Larry Philips
provenea dintr-un mediu familial infracţional, tatăl său fiind condamnat de mai
multe ori. Cum deseori aşchia nu sare departe de trunchi, Larry a început să-i
calce pe urme tatălui său.
A
debutat în anul 1989 când a furat suma de 400$ dintr-un magazin. A fost
condamnat pe măsura faptei sale, fiind eliberat în câţiva ani. Larry avea două
mari pasiuni, escrocarea firmelor şi persoanelor particulare, precum şi
culturismul. Complexat de fizicul său, cum era şi Emil, Larry se visa un al
doilea Arnold Schwarzenegger sau Lou Fedrigo. Cei doi s-au împrietenit repede,
având o pasiune comună în culturism şi considerându-se nişte victime neadaptate
ale societăţii. Numai că viaţa costă bani în Statele Unite, iar Larry s-a
apucat în continuare de furturi, de data aceasta vizând ţinte mai importante.
Părăsit
de soţie şi copil, în pragul depresiei, Emil Mătăsăreanu ura lumea
înconurătoare şi nu dădea doi bani pe viitorul său. Prin urmare, românul a
decis nu doar să-l susţină pe Larry Philips în viaţa sa de infractor, ba chiar
i-a propus acestuia să treacă la lovituri cu adevărat mari. Mătăsăreanu vroia
să jefuiască bănci. Iar Larry Philips era cum nu se poate mai încântat de
viziunea şi ambiţia prietenului său român.
Vieţi periculoase
Cei
doi aveau să ajungă astfel spaima autorităţilor statului California. Pe data de
20 iulie 1993, românul şi americanul au debutat ca infractori periculoşi prin
jefuirea unei maşini blindate care aparţinea filialei FirstBank din Littleton,
Colorado. Trei luni mai târziu, Philips şi Mătăsăreanu au fost arestaţi în
Glendale, California pentru depăşirea vitezei legale.
O
percheziţie a maşinii celor doi a scos la iveală un adevărat arsenal probabil
compus din două arme semiautomate, două pistoale şi o cantitate de muniţii de
peste 1.600 cartuşe de calibrul 7,62 x 39 mm. plus alte 1.200 cartuşe de
calibrul 9 x 19 mm, aparate de bruiat radarul, bombe cu fum, dispozitive
explozive artizanale, veste antiglonţ şi acte false. Ambii au fost acuzaţi de
tentativă de jaf, ambii au stat cam 100 de zile la închisoare, urmând să fie
plasaţi într-un program de eliberate probată pentru următorii trei ani.
La
sfârşitul perioadei de probă, au fost eliberaţi, iar bunurile le-au returnate
cu excepţia armelor şi muniţeiei care a rămas confiscată. Cum năravul din fire
n-are lecuire, cei doi buni prieteni într-ale fărădelegilor, au recidivat pe
data de 14 iunie 1995, când au prins într-o ambuscadă un alt vechicul blindat
al unei bănci, de data aceasta ucigându-l pe Herman Cook, unul dintre agenţii
de pază din vehicul. Au reuşit să scape de urmăritori, dar nu s-au lăsat. În
luna mai a anului 1996, Mătăsăreanu şi Philips au jefuit alte două filiale ale
Băncii Americii, din San Fernando, Los Angeles. De data aceasta, făptaşii au
furat peste 1,5 milioane dolari, iar poliţia şi presa i-au numit „High Incident
Bandits”, pe baza armamentului de asalt folosit în jafuri.
Războiul din North Hollywood şi
urmările sale
Părea
că toate jafurile ulterioare ale temutului cuplu aveau ca scop pregătirea unei
lovituri deosebit de întrăzneţe. Astfel, pe data de 28 februarie 1997, la ora
9:17 Emil Decebal Mătăsăreanu şi tovarăşul său, Larry Philips intrau cu gând de
jaf şi moarte în filiala Băncii Americii din Van Nuys California, la mică
distanţă de studiourile de filmare ale companiilor Disney, Universal şi Warner
Bros.
Înainte
de acest moment, cei doi se pregătiseră temeinic în acestă direcţie.
Încărcaseră într-un automobil Chevrolet Celebrity tot arsenalul necesar. Adică
peste 3.300 cartuşe de diferite calibre, arme de asalt tip AK 47 cu
încărcătoare circulare (tip tambur) de mare capacitate, ilegale pe tot
teritoriul SUA, pistoale automate de tip Norinco 65S-1, o armă semi-automată
HK91, plus arme de asalt de tip M16 Bushmaster XM15 Dissipator, folosite de
trupele speciale americane, plus pistoale Beretta.
Shuttersto
Dincolo
de tot arsenalul, cei doi bandiţi erau literalmente blindaţi din cap până în
picioare. Aveau nu doar veste antiglonţ din kevlar, dar inclusiv braţele şi
picioarele erau acoperite de dispozitive antiglonţ artizanale. În plus, românul
nostru mai avea asupra sa o armură specială din metal, folosită de regulă de
membrii trupelor de comando. Mai aveau ceasuri programate pentru 8 minute,
exact cât anticipau ei că va dura până când va sosi poliţia, plus un scaner pe
frecvenţele poliţiei. Conform autopsiilor ulterioare, cei doi luaseră doze mari
de Fenobarbital înainte de jaf, pentru un plus de calm mental.
În
momentul în care cei doi au intrat în sediul băncii, acolo erau 32 de clienţi
şi alţi 10 angajaţi. Românul le-a ordonat tuturor să se întindă la podea, iar
un bărbat care nu şi-a putut opri copilul de 3 ani din plâns, a fost lovit în
cap cu patul armei de către Philips.
Din
nefericire pentru jefuitori, fuseseră deja obsrvaţi de doi poliţişti atunci
când intraseră în bancă, iar oamenii legii au dat alarma pentru un posibil caz
de jaf armat. Mătăsăreanu a golit un încărcător întreg în tavanul încăperii
pentru a arăta tuturor că nu glumeşte. Philips a înşfăcat toţi banii găsiţi,
iar la ora 9:32 bandiţii au fugit din bancă fiecare pe altă ieşire, însă
focurile de armă au fost auzite de poliţişti.
A
urmat nu doar o luptă crâncenă, ci o adevărată lecţie ruşinoasă pentru poliţia
din Los Angeles. Pentru că cei doi bandiţi au ţinut în şah peste 300 de
poliţişti şi luptători din forţele speciale. Evident, Mătăsăreanu şi prietenul
său au fost ucişi în cele din urmă, dar nu înainte să-şi vândă pielea cu un
preţ scump.
La
ieşirea din bancă, bandiţii au tras peste 1.100 de cartuşe din Kalaşnicovuruile
din dotare, în timp ce toate forţele poliţieneşti adunate au tras un total de
de abia 650 de cartuşe. Forţele de ordine americane nu aveau arme echivalente
cu care să le facă faţă atacatorilor. Timp de circa 20 de minute, cei doi au
reuşit să ţină forţele de ordine la distanţă.
Conform
martorilor vizuali, se trăgea non-stop, ca la război. Bilanţul pierderilor a
constat în 11 poliţişti răniţi, 7 civili răniţi, plus zeci de maşini şi clădiri
distruse. Din fericire, singurele victime fatale au fost cei doi atacatori.
Forţele speciale erau uluite că nu-i puteau ucide pe cei doi datorită
costumelor antiglonţ. Până la urmă, un agent a venit cu ideea ca cei doi să fie
împuşcaţi în regiunea gleznelor, singura neacoperită. Aşa, bandiţii au căzut la
pământ. Larry Philips, deşi fusese nimerit de 11 ori, nu era rănit grav, însă a
decis să se sinucidă trăgându-şi un glonte în cap. Emil Decebal Mătăsăreanu era
decis să lupte până moare. Şi aşa s-a şi întâmplat.
În
cele din urmă, Mătăsăreanu a fost împuşcat de 29 de ori, dar încă trăia când
poliţiştii l-au imobilizat. Ar fi scăpat cu zile dacă era transportat urgent la
spital, însă poliţia americană l-a lăsat dinadins să sângereze până moare.
Mătăsăreanu trăsese în 11 poliţişti, iar în rândul poliţiştilor americani nu
există milă pentru „cop killers”, cum îi denumesc pe ucigaşii de poliţişti.
Mătăsăreanu a lăsat în urma sa doi copii orfani, pe Alexander şi pe Emil jr,
iar Larry Eugene Philips, o văduvă, pe Jeanette Therese Federico. Niciunul
dintre cei doi atacatori nu a avut vreo urmă de regret pentru vieţile pe care
aleseseră să le ducă.
Probabil
fără să vrea, românul Emil Decebal Mătăsăreanu a schimbat din temelii tacticile
şi echipamentul poliţiei americane. La 6 luni de la acel incident,
Departamentul de Apărare al SUA a schimbat armamentul şi echipamentul
poliţiştilor din Los Angeles, Miami şi New York, permiţându-le acestora să aibă
şi arme de asalt sau mare precizie, arme care erau până atunci doar în dotarea
trupelor SWAT.
După
incident, maşina celor doi atacatori, armele şi echipamentul acestora au fost
expuse la Muzeul Poliţiei din Los Angeles, unde pot fi văzute şi în prezent. În
stilul lor caracteristic, americanii au făcut şi un film artistic despre cazul
Mătăsăreanu, film intitulat 44 Minutes.
În
rest, nu putem să remarcăm că cel mai cunoscut român din SUA în acea perioadă
se remarcase din nefericire prin jafuri de bănci şi punerea la cale al celui
mai mare schimb de focuri din istoria poliţiei americane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu