Alexandru Jula

Azi la Targul de carte am avut parte de inca o nota proasta pentru noi traitorii de azi in tarisoara asta a noastra dar nu legata de obsedantul si permanentul furt numit in argou si „a da cu jula”.

Intoxicat de permanentii si omnipotentii de ani de zile care inunda prográmele de lansari (de carte), astia te duc cu gandul la amaratii aceia de palestinieni care lanseaza de peste tot, tot asa si la noi se lanseaza din inchisoare, din mormant, de oriunde dar sa fie tot ai nostri.

Eu cred ca cei care au vazut lumina zilei dupa 1985-2000 cred ca noi cei care am trait cinstit in tara asta eram si suntem un fel de pitecantropi care nu avem nimic in cap, cultura romaneasca civilizatia romaneasca a fost facuta numai de oamenii dinafara… si de politici si dezidenti!

Pacat ca se cultiva aceste macabre tablouri ale omului care traia in Romania cu pat si manechini puscariasi in zeghe, poate unii au crezut in anumite idealuri si au facut puscarie pe nedrept dar azi e bine cand violatori, ucigasi, hoti cu gulere albe sau murdare zburda liberi si dau in cap sau dau cu jula si terorizeaza si secatuiesc biata tara…

Dar ce am cu jula, e vorba de minunatul cantaret care ne-a bucurat cu romantismul sau ani buni si caruia i s-a dedicat o carte, Alexandru Jula, era azi la ultimul etaj, in pavilionul central al Romexpo, avea scule de sonorizare aduse de el de acasa, isi prezenta cartea dedicata lui fragmentand vorbirea cu cateva melodii care au ramas bine infipte acolo in inimile noastre ale pitecantropilor din era socialista. S-au iritat vecinii de targ ca ii dor urechile, colac peste pupaza a venit si un aurolac care a sustras o carte, a iesit ceva ca la noi, un fel de palma grosolana trasa unui om care are un loc meritat intr-o la fel de meritata dar inexistenta galerie sau panteon al interpretilor de muzica usoara si de revista.

Statistica poate ar fi ideala ca sa demonstreze sansa unor generatii de a se bucura de genii, acuma cea mai tare stire este ca se deruleaza un program cu fonduri UE in spitale unde se face un fel de teatru in care actorii joaca roluri de actori, medicii adevarati roluri de medici si bolnavii de bolnavi. Oare banii aia nu erau mai buni sa fie dati pe medicamente si imput-uri ca sa un mai avem starea asta deplorabila in sanatate???

Deci o comunitate de la familie pana la omenire are o sansa sa aiba parte printre canalii, psihopati, deci rai si de oameni cu har, artisti, savanti, militari, strategi, care isi pun amprenta pe viata acelei comunitati. Cu timpul, s-a ajuns ca oamenii cu har sa poata fi savurati de intreaga omenire prin mass media de calitate dar tot cu timpul avem parte si de atatea lichele si nulitati cu eticheta de vedete… furnizate de o alta fata a mass mediei...

Era un banc cu Itic care se duce la rabin si il intreaba daca sa o ia pe Rachela care nu era chiar fata cuminte dar era frumoasa foc sau pe sora ei urata si casta.

S-a gandit rabinul si i-a zis: "Trebuie sa alegi ori vrei o felie minunata de tort sa o manaci si cu altii sau un rahat urat mirositor pe care sa il mananci singur…”

Cam asa si cu soarta comunitatilor sunt perioade cu tort dar si perioade care miros urat…

Noi pitecantropii am avut parte de mari oameni de spirit care ne-au indulcit existenta si pe care trebuie sa ii omagiem cum se cuvine, Regret modul in care un trubadur imbatranit frumos nu genial dar consecvent daruirii de divertisment semenilor a avut parte la ultimul cat al Gaudeamusului, de un circ grotesc; sincer tot nu inteleg cine se bucura pana la urma, in nici un caz noi pitecantropii...

Scuze maestre, iarta-i ca un stiu cine esti, nici noi cine am fost. Oricum nu plecam cu nimic la noi, doar cu sufletul nostru curat si mai primitiv, nu uns cu tóate relele lumii de azi… lume asa de minunata in viziunea lansatorilor privilegiati... si gras platiti de cine vrea sa fie aratata asa...