Vincent van Gogh

30 martie 1853. Ce bucurie intr-o familie oarecare de stare medie care va mai avea un fiu in stare sa sustina financiar pe fratele mai mare cam ratacit la minte daca tinem cont de principiile lumii stricte din epoca si nu numai! Din nefericire sau poate cum doar ursitoarele puteau sa urzeasca acel baiat ajuns tanar barbat avea sa fie bolnav cu mintea dar tocmai aceasta il face sa picteze intr-o maniera unica si infricosatoare, efectul luminii, al norilor al saraciei sunt in pictura sa rod al unui suflet de filigran, exceptionale. Nu a vandut decat o panza in viata sa scurta si zbuciumata dar azi soarta necrutatoare si spiritul mercantil al fratelui si al negustorilor de arta aduc sume exorbitante la licitatii. Dumnezeu sa il odihneasca in pace! Scapat de viziuni si lumea cea rea care fara voie l-a facut genial ca atist plastic! Van Gogh ramane eroul real al istoriei artei care a demonstrat fara voie cat de marsava si insensibila e omenirea. Dar si fara ceea ce numai niste ursitoare rau voitoare puteau sa ii meneasca azi nu am avea una din cele mai deosebite si impresionante creatii postimpresioniste ale lumii, bibliografia cea mai fantastica a unui mucenic pe altarul artei. Arta lui si numai a lui !

Jean Gabin

Aseara Telecinemateca cu muzica lui Charlie Chaplin ramasa ca o doamna de demult in jungla de mizerii mediatice alaturi de Teleenciclopedia a prezentat « Doi oameni in oras », Jean Gabin si Alain Delon alaturi de tot ce inseamna artisti de exceptie si o scoala nationala de film, francofonie si toate cele mi-a uns sufletul si m-a facut sa nu mai regret ca am pierdut o buna bucata de viata in fata ecranului de panza, de sticla, din ce o mai fi acuma dar alegand nu eu cat realizatorii meseriasi putini dar existenti de cand eram mic pana azi pe langa acele ecrane. Aseara m-am gandit ca in subconstientul meu drama de valoare, bine alcatuita si cu suflet faurita mi-a dat un simt, un ceva care m-a ocolit ca o aripa de inger de raul cel mai rau, pana la urma cuprins in cele zece porunci ale bisericii!!

Cesare Pavese

Alexandru Macedonski

Petru Rezus

Ştefan Manea

Stefan Manea a fost un om care a pretuit natura considerand ca aproape totul poate fi vindecat de aceasta avutie care e in jurul nostru cu precadere al romanilor. A fost un accident grav cu arsi cand era director la combinatul chimic din Giurgiu si de atunci a constatat ce poate uleiul de catina in vindecarea arsurilor la oameni. A avut amabilitatea sa ne intalnim de cateva ori cand eram in febra elaborarii tezei de doctorat. Sunt, nu precum ciupercile, dar sunt destule farmacii Hofigal care ofera ce au realizat cei care au stat si lucrat in jurul domniei sale, nu a alergat dupa titluri dar a atras in jurul lui personalitati in domeniul medicinii naturiste. Dumnezeu sa il odihneasca in pace!

Sea buckthorn has a great number of personalities in many domains involved in different aspects of research and production. After 1989 the man who obtained important results in this domain is the actual director of Hofigal:

Data şi locul naşterii: 6 iunie 1937, comuna Goicea, jud. Dolj

 Cetăţenia: română

1943 - 1951 Şcoala primară (Învăţător Ion Goiceanu) Com. Goicea, jud. Olt

1951 - 1954 Liceul “Fraţii Buzeşti” Craiova, jud. Olt

1954 – 1958 Academia Militară

1958 – 1964 Facultatea de Chimie Industrială Secţia Chimie organică

 Institutul Politehnic Bucureşti - curs seral

1958 – 1962 Institutul de Cercetări Chimico-Farmaceutice Bioinginerie şi biotehnologie

1962 – 1964 Ministerul Industriei Chimice Direcţia generală de Export-Import şi Cooperare

1964 – 1968 Uzina de Medicamente Bucureşti Şef de uzină

1968 – 1974 Biofarm Bucureşti Director general

1974 – 1975 Ministerul Industriei Chimice Bucureşti Inspector Direcţia de Organizare

1975 – 1988 Combinatul Chimic Giurgiu Director General

1988 – 1990 Consiliul Naţional de Ştiinţă şi Tehnologie Bucureşti Consilier

1990 – 1991 IPROCHIM, Bucureşti Consilier

1990 – 2010 Hofigal Export Import S.A. – Bucureşti Preşedinte / Director General

Decedat 15 mai 2018.

Ştefan Manea (Hofigal)

Suntem ţara cu cel mai bun pământ. Dar nu ştim să-l preţuim!

Cercetarea şi dezvoltarea nu poţi s-o faci de unul singur

● Primul produs enzimativ din lume din usturoi, praz şi nap

● Nu mai produc decât produse pe bază de materie primă pe care mi-o fabric singur

● Ne-am înfiinţat o întreprindere nouă care se numeşte Aromaplant

● Ştirul şi napul sunt declarate de ruşi plante de interes naţional pentru sănătatea poporului

● Fiecare tip de celulă din plante corespunde uneia din organismul uman ● În viitorii 40 – 50 de ani, dacă stăpânim enzimele vom stăpâni lumea

- V-aş ruga să ne spuneţi câteva lucruri legate de modul în care brandul Hofigal face faţă dificultăţilor cu care se confruntă piaţa românească.

- Eu pot să spun următorul lucru: că Hofigal în momentul de faţă şi-a creat un nume mai ales prin activitatea de cercetare. În afară de noi nu mai este nici o altă firmă şi fac cofinanţări. Eu în fiecare an am avut între 12 şi 14 firme pe care le-am cofinanţat. Cineva mă întreba, la un moment dat: ai făcut socoteala câţi bani ai dat la cofinanţare?! Niciodată. Aş fi cumpărat vreo 250 apartamente. Dar nu asta e problema. Problema este că din cercetarea pe care o facem noi avem foarte multe brevete. Nu există an în care să nu participăm la concursuri de inventică internaţionale, Bruxelles, Geneva, la Londra, peste tot şi nu a fost nici un an în care să nu luăm unu, două premii – medalii de aur – pentru produsele noastre. Peste 80 la sută din produsele pe care le avem sunt din proprietate privată. Cum am făcut acest lucru? Am luat o serie de oameni cu experienţă, din Institutul de cercetări chimico farmaceutice, inclusiv oameni cu care am lucrat înainte şi am avut o politică pe care o am şi acum, pe toţi care au venit încoace după facultate, i-am obligat să-şi ia doctoratele cu o temă sau alta din domeniul în care lucrăm şi astfel i-am obligat să se pună la curent cu tot ce este nou şi să ştie absolut toate noutăţile din domeniu. Şi cu acest lucru am reuşit să-i determin să facă meserie din pasiune. Nu poţi să avansezi, fără pasiune. Eu, în momentul de faţă am şi muncitori foarte mulţi cărora le-am spus să facă pasiune şi, aproape incredibil tineri care au brevete pe tehnologii cumpărate din afară. V-aş da un singur exemplu: am cumpărat anul trecut o instalaţie de capsule gelatinoase din China, care se vând şi pe plan mondial. Ei bine, eu am reuşit cu ei, cu muncitorii şi mecanicii respectivi, ca aceste capsule gelatinoase intercalând un utilaj – o moară coloidală – să putem introduce în ele şi produse solide în uleiurile respective. O chestiune pe care nu o are nimeni pe plan mondial. Este o premieră făcută cu oamenii de aici. Dar, cu aceşti oameni care sunt de valoare. Am încercat să îi formez să fie ca o familie. Cercetarea aşa e. Cercetarea şi dezvoltarea nu poţi s-o faci de unul singur. Am făcut aceste colective pe temele de cercetare pe care le avem cu statul. Şi avem şi teme internaţionale. De exemplu, o temă foarte interesantă pe care o avem cu Turcia, cu Iugoslavia, cu Polonia şi Ungaria. O temă despre care, aparent, poţi să spui: a, ce e aşa de important? E vorba de reziduurile care cad de pe blănurile animalelor. Acele reziduuri sunt de o valoare extraordinară dacă ştii să le valorifici. Unele din ele sunt sisteme enzimatice, altele sunt produse valoroase din toate punctele de vedere.

Am trecut să dezvoltăm ştiinţe pe care nici măcar nu le-am băgat în programa de învăţământ. De exemplu, în medicină. La noi, la Medicină nu se învaţă aromoterapia, enzimologia, gemoterapia. Or am înfiinţat secţie de enzimologie şi anul acesta am scos primul produs enzimatic recunoscut care rezolvă nişte treburi cu totul deosebite. Respectiv, rezolvă colesterolul, trigliceridele, tensiunea, glicemia, produs care nu are nici o toxicitate.

Şi dacă vă spun materiile prime din care e făcut o să zâmbiţi: usturoi, praz şi nap! Şi am oameni care sunt interesaţi în mod deosebit să cumpere produsul pentru că aici toată tehnologia de a obţine aceste enzime are un secret. Sunt oameni din afară care ar vrea să îl transforme în medicament ca să-l folosească ei. Şi, de exemplu, sunt două ţări care cumpără produsul de la mine şi se vinde cu de 14-15 ori preţul pentru că problema… este palpabilă.

Problema colesterolului: sunt o grămadă de medicamente care au efecte benefice momentan, dar efecte toxice pe durată lungă, extrem de periculoase. Cercetări făcute acum de englezi arată că orice medicament luat pentru colesterol este o otravă. Să vă explic pe scurt: colestorolul este numit de noi bun şi rău. Colesterolul este fabricat de către ficat 85%. Restul de 15% vine din afară, din grăsimi, din ce mâncăm. Dacă eu încerc să reduc acest colesterol, cel bun este căruţaşul care cară prin sânge materiile prime la celule, cel rău care se depune pe vase este cel din care se formează membranele celulare, noile celule care se nasc. Şi cantitatea de colesterol pe care eu o am este calculată de partea aia de creier şi ea este calculată în funcţie de câte celule îţi mor în organism.

Dacă tu umbli la ficat şi cauţi să rezolvi problemele astea nu faci altceva decât să îţi accelerezi procesul de îmbătrânire. Adică este o chestie complet nouă pe plan mondial. În acest mod eu nu umblu pe organ, umblu pe ficat şi îl determin să fabrice şi noile celule care îi trebuie şi să-mi rămână colesterolul care este strict necesar. În trei-patru luni de zile am avut oameni care aveau colesterolul 280 şi au ajuns la 170, în limita strict necesară cu acest produs.

De asta am spus de enzimologie căci în afară de chinezi, ruşi, americani, în toată Europa nu mai există nimeni care să producă produse pe bază de enzime. Suntem singurii „obraznici” dacă vreţi – pentru că aşa mi s-a spus la un congres: ceea ce vreţi dvs. este obrăznicie. Adică avem această chestiune, avem oameni şi copii pe care i-am format. Şi îi vom forma în continuare. Şi tineri şi bătrâni. Avem oameni şi de peste 80 de ani care lucrează, dar iau şi tineri, obligându-i să înveţe, să facă doctoratul, masteratul, îi oblig să înveţe pentru a duce mai departe. Asta este una din căile mele de lucru cu care mă menţin cu produse noi.

Al doilea lucru pe care l-am considerat strict necesar: eu nu mai produc decât produse pe bază de materie primă pe care mi-o fabric singur, bio şi ecologică. Pentru că cercetările de pe plan mondial şi în mod deosebit… aici pot să spun că ruşii sunt foarte avansaţi chiar faţă de chinezi. Ruşii au cercetări speciale pentru aşa ceva. Un exemplu vă dau: ruşii au un institut special de cercetări care se ocupă numai de spirulină. O algă. Dar este alga completă pentru viaţă. Este alga cu care a plecat Gagarin în Cosmos, hrana pentru cosmonauţi, hrana pentru cei care lucrează în subteran, este hrana care îţi asigură absolut tot. Aici am şi un brevet făcut în mod deosebit cu Republica Moldova, profesorul Şelaru din Chişinău. Şi vreau să vă spun un lucru care nu ştiu cât se ştie la noi. Pe moldovenii din Republica Moldova noi îi tratăm aşa, ca pe nişte rude mai sărace, dar sunt mai deştepţi decât noi. Pentru că puţină lume ştie că fostul imperiu sovietic a vrut să facă arma bacteriologică şi a făcut toate cercetările la Chişinău şi, de aceea chimia era la cel mai înalt nivel. Toate ştiinţele naturale, acest centru avea studenţi, la un moment dat, din peste 120 de oraşe din toate ţările lumii. După revoluţie am făcut, imediat ce mi s-a permis, o primă întreprindere la Chişinău cu spirulina. Atunci am brevetat… am şi acum în seră fişa mea. Ruşii, aceşti moldoveni „ai noştri”, s-au ocupat de cercetarea asta foarte avansată şi partea de bio-chimie m-a ajutat foarte mult şi pot să spun că nivelul lor ştiinţific era mult peste ce aveam noi în ţară. Şi am profitat de treaba asta. Cercetarea pe care am făcut-o cu ei a continuat pe un drum pe care, asta vreau să-l accentuez şi anume ce se întâmplă cu plantele, cu algele, cu tot ce este verde dacă foloseşti insecticide, ierbicide.

O cercetare pe care ei o demonstrează astăzi: au ajuns la nişte treburi practice deosebite. Armurariul este materia primă pentru silimarină (pentru o mulţime de utilizări). Silimarina de sinteză este una din cele patru componente. Silimarina de sinteză are o activitate de 5% faţă de silimarina naturală formată din toate componentele. Dacă această plantă este crescută cu un azotat de amoniu, ca îngrăşământ, se transformă şi se obţin nişte aminosilighine extrem de toxice. Şi dintr-un produs sănătos faci o otravă în toată regula. Foarte multe din produsele zise naturale compromit calitatea.

Acum între Turnu-Măgurele şi Alexandria, la Furculeşti ne-am înfiinţat o întreprindere nouă care se numeşte Aromaplant şi avem peste 300 ha de pământ unde ne facem culturile, aproape 200 ha sunt transformate în terenuri bio, autorizate de Ministerul Agriculturii şi internaţional de firma italiană care se ocupă în toată Europa de aşa ceva.

Aici iarăşi vă spun despre o cercetare comună cu ruşii. Am găsit o plantă care poate transforma într-un an un teren otrăvit într-unul bio. Se cheamă ştirul. Ăla pe care noi nu dăm doi bani pe el şi cu care ţăranul român creştea porcii. Amarand – denumirea sa din greacă care înseamnă „învinge tot” – este un dar al lui Dumnezeu care face următoarele chestiuni: poţi să o pui în orice fel de pământ că nu-ţi iese la suprafaţă decât plantă curată. Dacă vrei să vezi un teren cât e de bun smulgi un ştir. Dacă rădăcina e dreaptă şi curată atunci e teren bun, bio, dacă pe rădăcină găseşti nişte negi, alea sunt nişte otrăvuri pe care ştirul reuşeşte să le scoată şi le izolează.

- M–am întrebat adeseori dacă vitalitatea extraordinară a buruienilor nu poate avea o folosinţă concretă.

- V-aţi întrebat bine. Facem o greşeală imensă că spargem acest tot pe care ni-l dă natura. Toate plantele au rostul lor – bine aţi spus. E păcat că aşa zisa ştiinţă modernă – din care am făcut şi eu parte, că am şi eu păcatele mele – ştirul ăsta mai are o proprietate descoperită de ruşi. La o anumită vârstă frunza de ştir are o activitate antibiotică atât de puternică încât nu există comparaţie cu… nici un antibiotic care există la ora actuală. Dar şi lucerna e net superioară proteinei de carne de pasăre, de vită, conţine toţi acei 8 aminoacizi de care organismul uman are nevoie; al doilea lucru: rădăcina plantei se duce până la 12 m adâncime în pământ, dacă apa este la 6 m adâncime nu mai contează dacă a plouat sau nu, dar nu numai atât. Ea scoate la suprafaţă minerale şi tot ce îi trebuie încât după ea ţăranul român ştia să facă rotirea culturilor, 4-5 ani de cultură de grâu şi porumb, iar punea lucernă şi astfel scotea dupa câţiva ani tot ce îi trebuie plantei. O altă treabă despre plante: cine oare a dat doi bani vreodată pe napi?!

- Un fel de cartofi….

- Ei bine, ruşii au demonstrat o treabă, şi anume faptul că porcul care mănâncă napi nu face artrită. Şi până la 18 – 20 de ani cât trăieşte nu face nici o boală. Acum, mai nou, s-a descoperit că napul conţine în el o polizaharidă a fructozei. Anumite tipuri de napi. Că sunt mai multe feluri. Eu am în cercetare cu ruşii vreo şase tipuri de napi. După cercetări a reieşit că acest produs are distanţa foarte variabilă între oxidrili. Aceştia încadrează toate metalele toxice încât dacă iei produse pe bază de napi este exclusă orice boală de colon. Şi de aceea ştirul şi napul ruşii le-au declarat plante de interes naţional pentru sănătatea poporului şi au făcut institute de cercetări şi colaborez cu ei. Cu natura asta e foarte greu. Am fost la un congres zilele trecute: „Omenire, încotro?” Şi eu le-am spus: lăsaţi cu cometele, cu lovitul… noi ne autodistrugem singuri. S-au uitat cam ciudat la mine. Am întrebat pe cineva: de ce sub un nuc nu creşte niciodată troscot sau ştir?

Există medicina vibraţională. Cel mai teribil detector de minciuni s-a făcut cu ajutorul plantelor care nu pot să te înşele. Fiecare tip de celulă din plante corespunde uneia din organismul uman. De exemplu, se cunoaşte din antichitate că ţăranul român îşi trata flebitele cu castane. Le ţinea 4-5 zile în apă apoi le sfărâma. Gemoterapia modernă arată că ce? Atunci când făcea treaba asta începea să germineze castana. Atunci apăreau celulele noi. Ca să se constate acum, după cercetări foarte multe, că celulele din germenele de castane sunt identice cu cele din vasele de sânge ale noastre.

Sistemele de vibraţie ale castanei le percepe organismul, de asta, la ţară, oamenii se duc şi îmbrăţişează castanul. Sunt vibraţiile care purifică organismul, o chestie pe care lumea o înţelege foarte greu, dar sunt şi altele… coacăzul are în frunze nişte componente care seamănă cu cortizonul, dar nu are nici o toxicitate pentru că organismul uman o acceptă.

Iată, pădurarii trăiesc în aer curat. Şi toată lumea spune vai, ce bine de ei, respiră aer curat. Ei bine, ei fac parte din categoria de oameni cu cea mai scurtă viaţă. Un pădurar care a tăiat un copac până la 1 km se degajă energie negativă. Noi nu cunoaştem această lume a plantelor. Concluzia: natura trebuie păstrată ca atare.

Poate aţi văzut, pe toate produsele Hofigal eu am o lozincă, cuvintele lui Eminescu: „Natura nu minte niciodată”. Dar Eminescu nu a fost publicat înainte de Revoluţie pentru filozofia lui: Natura egal Dumnezeu. Natura are soluţii la toate. Atunci, dreptul meu este de a o lăsa cum este.

- Aş vrea să vă rog să trecem pe un registru concret. Care sunt ultimele realizări ale Hofigal?

- Am făcut această linie nouă de capsule gelatinoase unde facem produse noi, printre care unul în premieră mondială, care se numeşte LARV Albina. Asta arată că albina ca atare are foarte multe componente micro şi macro elemente comune cu ale organismului uman şi are peste 200 enzime comune cu ale organismului uman. Apilarnilul care se făcea înainte, se lua lăptişorul de matcă se făcea liofilizare şi îl făcea solid. Dar acesta are 70 la sută apă şi 30 la sută substanţă uscată. Exact ca şi organismul uman. Ei bine, în momentul când făceai această uscare distrugeai o grămadă de enzime. E pentru prima dată pe plan mondial când iau acest lăptişor de matcă, îl bag într-o maşinărie specială, îl bag în ulei, respectiv Omega 3, alături de spirulină şi îl încapsulez cu toate proprietăţile lui de la albină. Şi nu înlătur nimic din ceea ce se cheamă de la matcă. Ei bine, produsul dă nişte rezultate foarte bune.

Cel mai important lucru pe care l-am constatat: are în el calitatea declanşării reacţiilor hormonale din organism. Declanşând astea, absolut toate, cancerul mamar la femei, prostata la bărbaţi este imposibil să se mai poată întâmpla aşa ceva. Cea mai importantă treabă este că regenerează organismul în totalitate. Albina este singura care are în larva ei vitamina B12 într-o cantitate încât în 100 mg de larvă de albină se găsesc circa 12-16 centigrame de B12. Sunt suficiente 6 capsule pe zi ca să asimilezi necesarul zilnic de B12. Al doilea lucru în larva de albine sunt componente deosebite, dintre care unele cu iod. Asta are un iod pe care tiroida îl asimilează. Una din realizări.

O altă realizare: aspirina naturală. Am fost inspirat din poveştile din copilărie. Pe mine mă fascina atunci ideea că se făceau schimb de roci valoroase, de aur cu coajă de salcie. La toate luptele tribale fiecare trebuia să aibă în buzunar dacă se rănea, coajă de salcie ca să mănânce. După cercetări, salcia are precursorul acidului salicinic, adică salicinol şi acum e demonstrat că iarăşi enzimele au un rol deosebit. Am fost inspirat de nişte cercetări ale englezilor, aspirina ca atare a fost gândită să atace orice fel de inflamaţie. Acum se ştie şi de ce. Dar, aspirina poate face mai mult rău decât bine. Ei bine, salicinolul s-a dovedit că nu are nici o acţiune secundară. Eu am nişte rozmarin în cultură, am asociat cu o altă formă de salicinol din rozmarin şi am făcut salicinolul concentrat, care înlocuieşte aspirina din toate punctele de vedere. Un lucru foarte important: toate aceste plante din care vrei să faci produse enzimatice trebuie să le faci fără să depăşeşti temperatura de 40 de grade, că astfel distrugi enzimele.

O să scoatem acum ceaiul făcut la rece. Aici am un brevet cu totul deosebit privind uscarea plantelor – iarăşi premieră mondială. Eu usuc plantele cu aparatură din Germania şi fac uscarea prin modificarea umidităţii totale şi marea descoperire constă în faptul că toate bacteriile, chiar şi viruşii, sunt distruşi. Învelişul viruşilor este din hidrocarburi care rezistă. Dar când umiditatea a scăzut, ele crapă şi s-a dus bacteria. Acum 4-5 ani când am dat de această descoperire nu-mi venea să cred că pot să sterilizez o plantă fără să o aduc la temperatură. Eu prelucrez numai cu 24 de ore înainte de a fi fabricat produsul pentru că şi aici, la capsulare, eu folosesc aceste blistere şi de aceea, de exemplu, nu le ambalez în borcane, deoarece orice capsulă care vine în contact cu umezeala şi cu oxigenul se degradează. Pentru asta am luat medalia de aur a Calităţii Europene la Oxford acum 2 ani de zile pentru calitatea produselor Hofigal pentru că aveam nişte produse cu totul deosebite. Acum voi scoate pe piaţă nişte produse noi pe bază de alfa de care vă spuneam. Mă irită faptul că la noi în ţară sunt atâţia copii bolnavi. Peste 12 la sută avem copii bolnavi la un an, doi de viaţă. Cu produsele pe care le poate lua mama îi poate corecta absolut toate eventualele boli.

- Care rămâne produsul de bază al Hofigalului?

- Primul produs se cheamă Redigest. Nu are egal pe plan mondial. Îl consumă nouă şefi de state. Acest produs, cine învaţă lecţia să-l ia cu regulitate de la vârsta de 35 de ani. Este o invenţie făcută acum 18 ani la sugestia unui medic veterinar care mi-a spus: noi semănăm cu păsările foarte mult. Nu încerci să vezi dacă poti să scoţi un produs din pipota lor? Am constatat că puiul de găină în perioada de 18 zile până la 36 zile se suprapune identic din punct de vedere al enzimelor cu omul. Făcând cercetări pe treaba asta am găsit pe cuticula de pipotă doi noduli: hipofiza şi epifiza. Şi avem şi aceste enzime care ar trebui fabricate de către organism. Aceste enzime dacă le aduci de afară…

În viitorii 40 – 50 de ani dacă stăpânim enzimele vom stăpâni lumea. Dacă vii cu acest supliment de la vârsta când nu mai poţi face faţă efortului – de la enzime nu mai faci faţă – poţi să ajungi Norman Walker. Cercetător american, care la 84 de ani a renunţat la scaun şi a început să facă câţiva km pe jos, zilnic. Apoi a scris cartea „Întinereşte şi tu” pentru a-i învăţa şi pe alţii din experienţa lui de viaţă, dar şi ca medic, despre toate descoperirile şi cercetările sale. A murit la 116 ani. Cu mintea perfect limpede. Acesta spunea: nu contează să arăţi tânăr, ci să ai minte tânără.

Am o mâhnire teribilă că la noi în ţară se acceptă OMG-urile. A fost un congres aici. Spusă de către nemţi în plină şedinţă. Madam Merkel a avut o întâmpinare teribilă. Stuparii au găsit că matca nu mai depune 1.200 de ouă dacă iei polenul din OMG-uri, pentru că în primul an scade capacitatea cu 30 la sută, în anul 2 scade cu 50 la sută şi în anul 3 stupul se stinge. Şi aceşti stupari s-au dus cu aceste filme, le-au arătat dnei Merkel. Peste câteva zile a dat decret prin care interzice pe tot teritoriul Germaniei OMG-urile şi firmei Monsanto să plătească despăgubiri la toţi stuparii. În Europa am rămas singurii care acceptăm OMG-urile. Rezultatul: 50 la sută din bărbaţii din România nu mai pot să procreeze. Dar, suntem ţara cu cel mai bogat pământ din lume. Dar nu ştim să-l preţuim. Dacă am trece la produse bio şi economic ne-am reveni. I-am spus şi unui ministru: dacă dvs. mâncaţi mămăliga din porumbul cultivat în pământul pe care aţi acceptat să se cultive porumb modificat genetic în nordul României, trebuie să mâncaţi 4-5 mămăligi ca să vă asiguraţi micro elementele necesare. De-aia americanii sunt toţi obezi.

 Sursă: http://www.amosnews.ro/ 

opinie despre cancer ce e sigur,  produsele amintite, de a fi ocolite sint foarte daunatoare restul e putin simplist cauzele cancerului sint mult mai complexe, de cele mai multe ori.

FERITI-VA DE TOT CE CONTINE "PROP"

Această extraordinară afirmație aparține unui veteran al produselor de sănătate din România, și ne referim aici la Ștefan Manea (73 de ani) care este chimist inginer și director al firmei Hofigal, în România.

El se alătură cercetătorilor care susțin că această boală, cea mai temută la acest moment și în cea mai mare creștere, cauzează până acum complet ignorați!

Prin urmare, cancerul de colon nu este rezultatul unei diete crude în fibre, așa cum pulmonarul nu are legătură cu fumatul, iar cancerul pancreatic nu este neapărat efectul consumului de alcool. Da, pot fi considerați factori favorizanți, dar ei nu reprezintă cauza!

Deoarece afirmația este, la o primă învățătură, șocantă, stau de vorbă cu chimistul inginer Ștefan Manea, proprietarul uneia dintre cele mai mari companii de produse de sănătate din România, pe care să le detaliem pe toate.

Acesta ne dezvăluie lucruri uluitoare, care necesită un grad ridicat de receptivitate, întrucât contrazic ceea ce este deja acreditat despre această boală:

"În prezent, specia umană este infestata masiv cu paraziți.

Într-adevăr, acești paraziți au făcut dintotdeauna o bună casă cu oamenii lor, dar aici vorbim de un parazit cu totul special, numit "TREMATODUL INTESTINAL UMAN". Dacă acest parazit este distrus, evoluția cancerului se va opri imediat! "

Cum poate trematodul, un banal vierme intestinal să ducă la cancer? În aceste condiții, cum rămâne cu teoria că factorii genetici predispun?

"Pentru a înțelege mai bine cancerul trebuie să înțelegem lucrurile importante despre parazitul care îl produce, îmi răspunde Ștefan Manea. Trematodul este un parazit intestinal plat de îngrijire este studiat încă din anul 1925. De obicei, acesta trăiește în intestin unde nu produce foarte multe daune, poate colita sau intestinului iritabil, cel mult. La acest nivel putem considera inofensiv, pentru că deși fabricăm milioane de ouă în corpul nostru, eliminăm prin tranzit intestinal.

Numai că unele dintre noi suferă de mici leziuni ale intestinului care permit acestor microscopii ouă să fie atrase în circuitul sanguin. Atunci cand invadeaza un organ ca uterul, sau rinichiul provoaca daune extrem de mari, iar daca se localizeaza in ficat produce cancer! Ceea ce face ca lucrurile sa fie interesante este faptul ca se localizeaza doar in ficatul anumitor persoane - scria Stefan Manea - se pare ca numai pacientii care au in organism alcool izopropilic dezvolta cancerul!

În urma cercetărilor efectuate și a încercărilor de

stabilire a denumirii comune a bolnavilor de cancer, sa constatat că pacienții care au cancer au în ficat atât parazitul trematod cât și alcoolul izopropilic.

Cât despre factorii genetici despre care m-ai întrebat, aici se

întâmplă ceva foarte interesant ... Nu neglijați caracterul lor predispozant, dar ceea ce determină ca fiul sau fiica să facă același tip de cancer ca mama sau tatăl, este faptul că ei însușesc și aplica in vietile lor exact aceleasi tipare de a alimenta, de a gandi, de a rezolva situatiile vietii, care duc la instaurarea aceluia tip de pathologie

Ce este de fapt alcoolul izopropilic, si cum ajunge din natura in organismul nostru?

Îmi răspunde Ștefan Manea: "Alcoolul izopropilic este un antiseptic folosit la ora actuală pe scară largă! Pentru că mulți comercianți nu au recunoscut că această substanță este vinovată, în anumite condiții, de producerea cancerului, vom găsi fără probleme pe toate etichetele! Și nu credeți că veți găsi numai în produsele cosmetice! Nici vorbă!

Îl putem identifica într-o sumedenie de produse pe care le aducem în casele și în farfuriile noastre. În majoritatea cerealelor pe care le consumăm cu lapte dimineața, majoritatea surselor provenind din aromă și coloranți sunt extrase cu ajutorul acestor solvenți.

Verificați etichetele produselor și vedeți dacă au cuvântul

"propanol" sau "izopropanol". Nu le cumpărați pe acestea !!! De fapt, nu se utilizează niciun produs care conține orice substanță în care apare cuvântul "prop" în lista de ingrediente.

Pentru o fata asta cu adevarat convinge, aminteste-ti ca 100% dintre pacientii cu cancer au izopropylalcool acumulat in ficat si in tesuturile canceroase! ', Avertizeaza Stefan Manea.

Revin cu observație care trebuie neapărat reținut, că un cancer se va dezvolta în organismul unui om infectat numai dacă în corpul său a acumulat alcoolul izopropilic despre care am vorbit anterior ", ne lămurește Ștefan Manea.

Pacientul bolnav de cancer se poate recupera?

"Da - răspunde Ștefan Manea. Distrugerea tuturor paraziților și a stadiilor lor larvare și  eliminarea alcoolului izopropilic din viața pacienților duce la o recuperare remarcabilă, în mai puțin de o săptămână! Ți-am spus că sunt

poate eradica această boală nenorocită, dacă vom departa trematodele din hrana animalelor de companie, vom deparazita riguros, vom monitoriza animale de origine animală, hrană pentru animale și toate produsele utilizate pentru uz uman, pentru a detecta aceste solvenți. În fiecare dintre noi, în fiecare clipă, există un anumit număr de celule canceroase. Aceastea sunt atacate de sistemul imunitar, și permit bolii să evolueze sau nu. Vestea bună este că putem lucra la capacitatea de apărare a sistemului imunitar, al nostru și al copiilor noștri, folosind o serie de produse alimentare și substanțe de o valoare excepțională, care sunt la îndemână!

Trebuie doar să avem o vigilență mai ridicată ", accentuează chimistul inginer Ștefan Manea.

Notă: după încheierea acestui interviu, am mers acasă și am verificat toate produsele din baie, bucătărie, sertarul cu medicamente etc. Am găsit cuvântul "prop" în lista de ingrediente a numeroase produse cum ar fi spumă de ras, Apa de gură, de corp loțiune, fixativ, de par Ceară, parfumuri, crema de uz medicinal, Dar SI în produsele alimentare precum: înghețată, racoritoare Băuturi, de gumă mestecat, crema de prajituri, de Salată sos, smântână etc.

Gradul nostru de expunere este mare ...! Ne-am facut viețile mai comode, dar plătim cu sănătatea și chiar cu viața!

(sursa internet)

Ion Tiriac

L-au facut doctor honoris causa pe Ion Tiriac la Universitatea EFS. Imediat dupa revolutia asta nenorocita era ACADEMIE !!!... Inainte modest dar impresionant IEFS... dar cu ce absolventi!

Laureatul, in afara de avere si bani si din sport nu are prea multe trofee importante la activ. Marii sportivi au fost poate Dobrin ca popularitate, handbalisti ca Gruia, Gatu si Birtalan, atleti, caiacisti, oameni cu aur la olimpiade si mondiale sau macar europene sau balcaniade ca UE-iadele de acuma nu se pun ca nu aduc bani nimanui... doar handicapatii ajung acum campioni!! Nimic de zis dar banii trebuie dati celor care fac sport adevarat nu lobby la ineptiile birocratilor universali. De banii cheltuiti aiurea pe paralimpici poate ar fi normal sa benefiieze mai multi de medicina moderna sau macar acolo jos sa se creeze trofee pentru daciade la care sa participe si amaratii nu cei care chiar loviti de soarta sunt fericiti fata de saracii ologiti de Dumnezeu, soarta sau vicii etc. In general pe bune, marii artisti ai sportului nu prea dau cu academismul in sensul academic. Sportivii sunt capodopere ale ce inseamna om, lupta omului cu omul! Am cunoscut mari rugbisti care imi spuneau ca nu ii impresiona nimic altceva decat sa vada drapelul Romaniei, Tricolorul ca imn national si ca stindard ridicat cel mai sus asta era marea lor satisfactie... Oameni de aur pentru ce era Romania. Si cu tot "binele" actual mai este pe ici colea cate un campion... La festivitate a povestit ca era la vanatoare si in barca unui eschimos a vazut poza Nadiei Comaneci, mare performanta dar caracter infect, buna pentru noua era... A fost asa de impresionat ca... a format numarul si i-a dat-o pe Nadia sa vorbeasca si ea, impresionata, cu amaratul ala... poate amaratul spera si el la ceva mai... material...

Asta e noua era. Banul la ban trage si fanatismul si comunicarea fara rost la idioti... Parerea mea...

Gheorghe si Paula Mladin

Ioan Viorel si Luminita Rati

Stephen Vizinczey

Andrei Pleşu

Limba romana - neologisme

Sursa internet

Neologism...

Secretarele nu-şi mai spun decât manager  assistant. Cizmarii sunt designeri. Mă aşteptam să fie vorba de crize de  aclimatizare şi de micile noastre snobisme de cetăţeni ai unei ţări mici, dar  vioaie. Nici gând.

S-a ajuns la un nou limbaj de  lemn, neologistic, întrebuinţat pe la posturi de radio şi de televiziune, iar  cuvinte româneşti cât se poate de utile sunt înlocuite prosteşte de persoane  care stau prost şi cu vocabularul limbii române, şi cu gramatica ei. 

Tot soiul de absolvenţi şi  absolvente de Spiru Haret, cărora li se adaugă politicieni inepţi şi comentatori  care par să-şi fi luat doctoratul la un sprit, înainte de a lua notă de trecere  la română în liceu se dau în bărcile neologismelor, cu dezinvoltura prostului  fudul.

Potrivit lor, nu mai avem prilejuri, avem doar oportunităţi.

Nu mai suntem hotărâţi să facem  ceva, ci determinaţi.

Nu mai realizăm, ci  implementăm.

Nu ne mai ducem într-un loc, ci  într-o locaţie.

Nu mai luăm în considerare,  fiindcă anvizajăm.

Nu mai consimţim, ci  achiesăm.

Serviciul de întreţinere  a devenit mentenanţă.

Ceva care ţi se pare obligatoriu e  un must !!!

Nu mai avem speranţe, deoarece  am trecut la expectaţiuni.

Nu ne mai concentrăm, pentru că ne  focusăm.

Şi nu mai aşteptăm un răspuns, ci  un feed  back.

Nu mai  avem frizeri si croitorese, avem hair stilisti si creatoare de  fashion.

Cu  alte cuvinte, deţinem o oportunitate pe care suntem determinaţi să  o implementăm într-o locaţie pe care am anvizajat-o, achiesând la o mentenanţă care e un must şi asupra căreia ne  focusăm in expectaţiunea unui feed-back pozitiv.

Motto:"Ca sa intelegi ca esti prost,  trebuie totusi sa-ti mearga mintea"                                                 (Georges Brassens)

Altă stupoare vizuală: văd tot mai des, mai ales în emisiuni de divertisment nocturn, o mulţime de fete cu buze exorbitante, baroce, turgescente, prelucrate cosmetic în aşa fel încât să pară doi crenvurşti aplicaţi samavolnic pe vechea gură a purtătoarei.

Adesea, îmi dau seama că duduile cu pricina sunt, la bază, frumuşele. Botox-ul a dat însă totul peste cap.

Chipul se reorganizează în jurul unui exces, în jurul unei excrescenţe invadatoare.

Aspectul tumoral al noilor buze e gândit, probabil, să ducă sex-appeal-ul până la urlet.

În realitate, eu unul rămân perplex şi inapt de orice divagaţie erotică: contemplu siderat o vietate din lumea ciudăţeniilor de la moşii de pe vremuri. (Îmi aduc şi acum aminte de Drăgaica de la Buzău, unde vizitatorii erau invitaţi să intre într-un mic circ improvizat, în care urmau să vadă „Feemeia, feeeemeia, Efeeea, Pompeeea, care se culcă c-un jaguaaar!“.)

Nu reuşesc să desluşesc „ideologia“ ascunsă în spatele acestei decizii anatomice.

E vorba oare de un accent pus pe o inavuabilă „funcţionalitate“?

E un fel de a atrage atenţia privitorului că persoana pe care o vede constă, strict, în buze, sâni şi popou?

Problema este că, în mod evident, buzele supradimensionate sunt invalidante: posesoarele lor au dificultăţi să vorbească articulat, să zâmbească, să mănânce!

Par corcite cu o altă fiinţă, care le parazitează, agresiv, chipul.

Oricum, e limpede că folcloricul canon al „guriţei“ (cu ale sale „buze dulci“) e depăşit.

Se preferă „guroiul“, ventuza cosmică, ochiul vulcanic al unui balaur.

Nu poţi să nu te întrebi, candid, cum se sărută o asemenea „instalaţie“?

De unde să începi?

Nu rişti să te îneci, să te prăvăleşti în abisul interlabial?

Sau să te sufoci, cu nasul prins în faldurile unui angrenaj imprevizibil?

Fapt e că doamnele despre care vorbesc par fericite.

Reuşesc să râdă mai tot timpul, expandând lateral, cu oarecare îndemânare, depozitul de carne dintre maxilare, afişează o feciorelnică mândrie în legătură cu adaosul creator pe care l-au impus portretului dat de Dumnezeu şi au mare succes în emisiunile de gang ale câtorva moderatori fără prejudecăţi, sau în dormitorul lui Leo din Strehaia.

În ce mă priveşte, bombăn senil, mă simt defazat şi recapitulez, visător, buzele mult mai elocvente pentru gustul meu ale câtorva vedete de pe vremuri…

Până şi bunicile mi se par mai sexy.”

Stupori alimentare (sursa internet)

Pană la pubertate, eram aproape anorexic. Am fotografii de pană la 12 ani care par a fi făcute cu un aparat Roentgen: mi se vă coastele ca la o radiografie.

După 14 ani, martirizat de obscure jocuri hormonale, am început să mă îngraş. În adolescenţă, am slăbit din nou. Apoi m-am reîngrăşat. Oricum, foarte devreme, am devenit un melancolic căutător de diete. Medicii mă dojenesc, legand toate neajunsurile mele organice de o dietă scăpată de sub control, iar amicii ştiu că, dacă vor să-mi facă un compliment, trebuie să-mi spună des: "Ai mai slăbit!" În sfarşit, cei care mă detestă nu ezită să-mi ia peste picior conturul, aşa încat să rezulte că mă îndop zi şi noapte, că fac orice pentru o sarma, că sunt urat, greţos, porc păros, înecat în valuri de grăsime etc. Fiecare, după anvergura urii şi imaginaţiei proprii.

Să ne înţelegem: nu sunt uşă de biserică. Sunt pofticios şi, eventual, lacom. Nu reuşesc să mă feresc, întotdeauna, de oarecari excese. Dar mă străduiesc.

Randurile de faţă nu vor să fie însă o confesiune lăcrămoasă despre eforturile şi eşecurile mele alimentare. Ci consemnarea unei crescande perplexităţi. Urmăresc de mult, cu atenţie, "bibliografia" nutriţioniştilor profesionişti şi, pe urmele cetăţeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb şi eu, timid, dar tenace: "Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?"

Ani de-a randul, mi s-a spus să prefer carne de vită. E plină de proteine, dar fără multe grăsimi, are necesarul de vitamina B, e, deci, energizantă şi ajută în cura de slăbire. "Duşmanul" prin excelenţă e porcul. Apoi, cohorte întregi de cercetători mi-au atras atenţia că s-a stabilit, pe baze experimentale, cat de periculoasă e carnea roşie.

Predispune la boli cardio-vasculare, la deces prematur, în variantele cancer de colon şi infarct. În plus, conţine prea mult fier şi neaşteptat de multe "grăsimi saturate" ("rele").

Savanţii "obiectivi" admit, pe de altă parte, că "acidul linoleic conjugat" prezent în compoziţia cărnii de vită stăvileşte dezvoltarea tumorilor canceroase. Una peste alta, e recomandabil, totuşi, să trecem pe carne albă: pui şi peşte.

Puiul are grăsimi "bune", protejează cordul, e dietetic. E drept, are mai puţine proteine decat carnea roşie. Dintr-odată însă, s-a descoperit că nici puii nu mai sunt ce-au fost. Crescuti artificial, adică indopaţi cu tot soiul de chimicale, ei conţin nişte "hormoni de creştere" care explică inflaţia de obezitate a ultimelor generaţii. Hormonii cu pricina provoacă pubertate precoce, cancer la sîn, cancer de prostată, creştere a colesterolului rău, boli de inimă. Ca să nu mai spunem că tot păsăretul e, potenţial, plin de "salmonella" şi de "campylobacter".

Mai bine peşte! E uşor digerabil, are iod, fosfor şi potasiu (ceea ce te face frumos şi deştept); să adăugăm avantajul paradoxal, că o bucată de peşte e cu atît mai bună,cu cît e mai grasă, căci grăsimea de peşte e miraculos anti-oxidantă, "anti-aging" etc. Da, dar are şi dioxină, iar de cînd s-a stricat mediul planetar (mai ales cel acvatic), asistăm la creşterea procentului de mercur şi metilmercur din compoziţia chimică a bietului animal.

Asta îl face toxic, cu efecte triste asupra evoluţiei sarcinii şi asupra sistemului nervos în general. În aceste condiţii, salvarea e duşmanul de altădată : porcul! Are proteine întăritoare, B-uri şi virtuţi auxiliare necesare slăbitului: provoacă rapid o salutară saţietate. Evident, e preferabil să alegi părţile slabe şi, dacă se poate, să nu le pui pe grătar sau la tigaie, ci, mai curînd, la fiert, sau la cuptor. (Ceea ce e valabil, de altfel, şi pentru vită, pui şi peşte: nu prăjit, nu afumat, nu uscat).

Aflăm însă că o anumită patologie animală le face pe toate suspecte. Vaca înnebuneşte, găinile fac gripă, iar porcii se îmbolnăvesc de "pestă porcină".

Poate că cel mai bine e să renunţi la carne. Deşi regimul vegetarian a fost dovedit ca incomplet din punct de vedere nutritiv şi născător de pernicioase "compensări" onirice (vise abundente cu fleici, carnăciori şi cotlete.).

Ce ne mai rămane? Băutura ! Dar şi aici lucrurile se complică. Eu, vechi diabetic, grăsun şi cardiac, am voie bere? În nici un caz! - strigă într-un glas medicii. Dar tot unii medici au descoperit de curînd, fireşte "pe baze experimentale", că berea conţine colesterol bun şi viguroşi anti-oxidanţi (nu mai vorbim de o bogată colecţie de minerale utile). Prin urmare berea e recomandată (sigur, cu moderaţiune) diabeticilor şi cardiacilor. Şi cand te gandeşti caţi ani de abstinenţă - cu argumente ştiinţifice - m-au ţinut departe de halbă. Dar vinul ? Cardiacii să nu prea bea roşu! - a sunat cuvîntul de ordine pană mai ieri. Francezii dovedesc, statistic, contrariul! Albul are, e drept, mai puţine calorii, dar efectele ambelor lichide sunt, de fapt, echivalente. Pe deasupra, albul produce insomnie.

Cum e cu tăriile?

Cardiacilor li se recomandă să bea: sunt vaso-dilatatoare.

Diabeticilor nu prea: deşi scad glicemia (păi, atunci le-aş bea ca medicament!), au efecte negative în plan neurologic.

Singura unanimitate savantă e că vitală e moderaţia şi că, de fapt, marele vinovat pentru toate e stresul. Concluzia: trebuie să mancăm puţin, fiert şi vesel! Nu prea contează ce.

Zilele trecute, am citit într-un ziar că micul dejun cu ouă şi carnaţi e o bună metodă de slăbire. Şi că un american a slăbit şapte kile într-o săptămînă mîncînd doar cîrnaţi cu bere.

Ştiinţa pare să evolueze spre un viitor tonic, generos, nediscriminatoriu.

Anything goes! În ce mă priveşte, sunt gata să devin, pe acest fundal, "dietetically correct"!

Privesc tandru spre omul viitorului : va fi erbivor, va evita orice formă de ebrietate şi ... va gîndi pozitiv

Preda Milea

Mihaescu Grigore

Fostul meu profesor de pomicultura speciala, un specialist de marca al horticulturii romanesti