Omar Khayyam

La Muzeul Țăranului Roman, pe care de la început nu l-am înțeles pentru ca după mine trebuia sa fie ceva care sa preamărească veșnicia neamului ăstuia în spirit sadovenian sau al lui Nicolae Iorga, s-a organizat un târg de mărțișoare în preajma lui 1 martie 2013. Dar nu e cum credeam eu cu muzeul, banii primiți înseamna slugărnicie fata de finanțatori…

Oricum, în curtea acestui muzeu s-au adunat o mulțime de “martisorari“ care își prezentau realizările mai mult sau mai putin conforme cu definiția din DEX.: “Mic obiect de podoabă legat de un fir împletit, roșu cu alb, care se oferă în dar ca semn al sosirii primăverii, mai ales femeilor și fetelor, la 1 martie. Ca sa intre un pensionar cotizeaza cu 3 lei. Pe bilet i se spune ca unui iobag al vremilor postumane sa dea 2% din darile lui... Aici da se vede ca e vorba de taranul roman care a imbogatit cu darile lui romanii, turcii, austriecii, bonjuristii, fripturistii si acuama ultimii ...emanati alesi democratic nu culesi....

E mai ușor sa faci mărțișoare decât sa sapi, sa construiești și e la moda când 5 combinate siderurgice din țara asta se vând pe câteva sute de euro la pachet…

Erau și lucruri frumoase care mi-au plăcut mult dar eu aveam o lista și un expozant anume.

Erau niște băieți jurnaliști care mi-au zis ca dacă era rentabila pentru ei jurnalistica nu stăteau în frigul ala sa vândă mărțișoare. Când au văzut lista mea și ca e din UE au pozat-o. In câteva ore era pe Facebook și avea o explicație  “la târg  la mărțișoarele noastre vin oameni în vârsta cu liste de acasă și plicuri timbrate în buzunare gata completate ca sa fie puse imediat la posta după ce sunt umplute cu mărțișoare produse de noi”. Unul ii întreabă dacă au licența pentru UE. Nu au fost chiar asa de nesimțiți încât sa etaleze acolo și poza mea, oricum era vorba de o masa imensa de bătrâni… Eu singur in poza nu ar fi fost edificator...

Era un frig pătrunzător  Erau și piloși care făceau negoțul în clădirile complexului muzeal al bietului țăran roman…maria sa când regele era prin tari străine...

Intrarea în curte era cu plata. Erau mai ales părinti cu copii internauti, pe lângă mărțișoarele jurnaliștilor tații cu fetitele cu ei se uitau calmi pana apucau sa vadă din grămezi unele creații porcoase și atunci smulgeau odraslele din fata tarabei izbindu-se de mușterii din fata.

Am plecat înghețat și bucuros ca pana la urma soarele părea sa învingă norii. Langa muzeu o biserica în ton cu zona, Mavrogheni iar un pic mai încolo cu capul încă fiind un fel de acvariu plin de kitschuri am dat peste bustul dat cadou de, atât de huliții acum, iranieni poporului roman. Bustul lui Omar Khayyam care pe când stra-stra-stramosii țăranului pe care muzeul fost al PCR îl are pe firma era în formare înghițind genele năvălitorilor  acolo în unul din marile imperii ale civilizației umane scria:

.............................................................................................................................

“am intrat într-o moschee

cu evlavie, cucernic,

însă nu să-nchin o rugă

către cel Atotputernic.

am luat de-aici odată

un covor de rugăciune,

acum s-a ros şi, după altul,

m-am întors, cu plecăciune.”

“Am avut profesori străluciți.

M-am bucurat de progresele și de succesele mele.

Când mi-amintesc de savantul care am fost,

îl compar cu apa care ia forma vasului şi cu fumul pe care îl împrăștie vântul.”

“Bucata de argilă

Olarul implora:

- Ca tine-am fost, ai milă,

Nu mă brutaliza.”

“Răsplata cuvenită iar n-a venit? Zâmbește!

Să crezi c-un lucru poate fi altfel, nebunie-i.

Căci totu-i scris în cartea pe care-o răsfoiește

La întâmplare vântul uituc al... veșniciei...”

“O-închipuire-i lumea din năluciri și fum!

Un loc pe scenă vrea fiecare să ocupe...

Tu află adevărul din năluciri de cupe:

Că totul pendulează între miraj și scrum!”

“De-i prietenul necredincios, disprețuiește-l ca pe un dușman

Respectă vrăjmașul statornic; Privește otrava lecuitoare ca pe un antidot, iar dulcețurile rele consideră-le oțet omorâtor.”

“Fiindcă nu știi ce te-așteaptă mâine, luptă să fii fericit astăzi. Ia o cană cu vin și  sub lumina lunii, bea, zicându-ți că luna te va căuta poate zadarnic, mâine.”

“Atâta duioșie la început. De ce?

Atâtea dulci alinturi și-atâtea farmece

În ochi, în glas, în gesturi - apoi. De ce? Şi-acum,

De ce sunt toate ură și lacrimă și fum?”

Hakim Omar Khayyam s-a născut în anul 1040 la Nişapur în provincia persană Khorasan (în Nord-Estul Iranului) și a murit în anul 1124, tot la Nişapur.

A fost un celebru matematician, astronom, filozof şi poet persan dar totodată autorul textelor literare cunoscute sub numele de RUBAIYATE.

Ideile și concepțiile exprimate de Omar Khayyam în catrene, într-o întinsă plajă tematică, constituie un ansamblu general ce poate căpăta semnificația unui sistem ce are câteva teme majore: credința că viata omului nu-i decât pe pământ, că viata trebuie trăită, că nu există viata dincolo de moarte, că nu există predestinare, că lumea nu a fost creată, că procesele şi fenomenele naturale sunt obiective, că binele și răul sunt în noi etc.

Khayyam a fost un cugetător materialist și nu a crezut în nimic dincolo de lumea materială.El nu vedea salvarea prin moarte, aceasta fiind un fenomen natural total și definitiv.

Filozofia sa este reflectată în creațiile sale.

Faima mondială a lui Khayyam s-a produs abia în a doua jumătatea a secolului al XIX-lea când catrenele sale au început a fi traduse în engleză.

Robaiyul, ca poezie, exista în literatura atabă şi iraniană chiar înaintea lui Khayyam, dar el i-a dat strălucire. Forma lui era fixă:patru versuri în care există o singură rimă pe versurile 1, 2, 4, iar versul al 3-lea e liber, nu rimează. Conţinutul său poate fi de natură erotică, filozofică sau moralistă.Cele mai frecvente teme erau: dragostea, trăirea clipei prezente, plăcerile vieții, durata vieții  moartea, ce este dincolo de moarte, raportul om - Dumnezeu, cunoașterea lumii şi a universului, religia, raiul şi iadul, trecerea inexorabilă a timpului, transformarea omului în țarâna sau oale şi ulcele, demnitatea omului, ipocrizia religioasă, originea vieții, nimicnicia vieții, suferința umană, uitarea de necazuri prin euforia vinului, mişcarea în general şi mișcarea planetelor.

Structura catrenului- robaiyat are forma celei a epigramei de azi şi chiar cea a epigramei Greciei antice ceea ce duce la concluzia că robaiyul este asemănător epigramei aforistice: dintre cele 377 catrene traduse de Geo Olteanu, majoritatea sunt asemănătoare epigramei aforistice şi numai vreo zece pot fi considerate drept epigrame purtătoare de poantă.

Catrenele lui Omar Khayyam constituie un tezaur de interes mondial prin frumusețea lor artistică și prin profunzimea filozofică fără egal, motiv pentru care au fost traduse şi publicate în multe limbi, începând cu sfârşitul secolului XIX-lea. Traducerile în limba română au ca punct de pornire anul 1930.

Sursa internet

..........................................................................................................

Mulțumesc țăranului roman pentru ce înseamna pentru mine, și chiar muzeului ca are vecina o bucata de materie care ar trebui sa fie un exemplu de civilizație milenara mai ales pentru tineri și mărțișoarelor care m-au adus în acea zi acolo ca sa aflu și eu cine a fost Omar Khayyam…