In viata am intalnit mii de oameni cu diferite ocazii. Fiica domnului Mircea Diaconu a fost in aceeasi clasa cu unul din copii mei. Nu am prea putut sa particip la sedintele cu parintii pe vremea cu ciuma rosie. De cateva ori am participat la aceste sedinte la care era si marele actor. L-am admirat in filmele adevarate romanesti, teatru radiofonic, tv sau real... cu acea unica prestatie care era asa de placuta si pur romaneasca… Era la sedintele la care am fost impreuna un om modest, politicos fara aere vestimentare sau comportamentale. Cu acea figura fara varsta statea ca un elev silitor in banca, lua notite, nu discuta cu nimeni dar nu arogant ci respectand ceea ce doamna invatatoare Dumitrescu Ioana avea sa ne aduca la cunostinta. La plecare aceeasi politete si comportament de om obisnuit fara aere sau alte nefacute…
Dumnezeu
sa il Odihneasca in liniste ca pace nu prea mai este. Ramane o pierdere pentru
amarata romanie si eu admir ca actorul si-a dovedit maretia in rolul lui
insusi, fara cenusa in cap si dezvaluiri care i-ar fi dat sangele viperelor
care se vede ca saliveaza ce ar fi vidanjat daca el nu era asa demn cum l-am
cunoscut la banalele sedinte cu parintii! Eu am un cantar propriu, care arata
ce arata in functie de ce am simtit si vazut eu! Regret ca, iata istoria
trecutului meu se ingroasa, de ieri avand in cuprins un mare actor care nu mai
este !
