Oameni fosti sau care sunt: septembrie 2017

Richard Rohmer

Am intrat la biblioteca "Nichita Stanescu" din Crangasi, (ma mir ca se mai cheama asa, poate va avea un ministru al inculturii chef sa ii zica "Mircea Dinescu") sa intreb daca au nevoie de carti.

M-am abonat gasind pe un raft aceasta carte care m-a atras.

O prefata pentru romani e scrisa de regele Mihai.

Pe cand era in America (si poate asista la luptele cu cocosei ale principesei lui in democratie fara principat si consoarta de exajutor de serif plantator de droguri exact ca in filmele noi...) s-a intalnit cu autorul.

Interesant sa vezi ceva descris de un militar. Este vorba de o intalnire despre care onoarea militara a participantilor nemti si aliati nu a lasat nici o urma... E plauzibil ca in fata fortelor dezlantuite ale aliatilor, impinsi din spate de directive si ordine aberante date de oameni care nu mai erau legati de realitate, comandantii germani sa fi incercat o iesire onorabila din dezastru, mizand pe labilitatea triumviratului aflat la comanda politica a viitorilor invingatori.

Cuvinte ca hoarde, porci, nu fac onoare celui care a scris cartea referindu-se la sovietici.... fara sa vrea el a consemnat o mare victorie a lui Stalin care era deja prea puternic pentru a fi jucat de diabolicii prim ministru englez si presedintele american. Tot fara sa vrea descrie masina de razboi germana care functiona ireprosabil si in pragul dezastrului bazandu-se pe frica, demnitate si super control, esalon dupa esalon veneau, cand cei mari deveneau tradatori sau inutilizabili si majoritatea se sinucideau, alti oameni pregatiti si ambitiosi care completau comanda...Stalin a mirosit ca o retragere a sutelor de mii de nemti de pe frontul de vest, cu intreg armanentul din dotare, eliminarea lui Hitler si inlocuirea lui cu un militar de calibru facea posibil ca gasca de aliati fara prea multe scrupule sa transforme victoria sa intr-o lupta inegala cu noi aliati adica inclusiv Germania care urma sa scape asa de porcii si hoardele rosii.

Inclin sa cred ca regele s-a bagat cam ca musca pentru ca Iosif Visarionovici Stalin a gasit in Romania politicieni si un rege atat de lasi incat ce n-au facut feldmaresalii lui Hitler au facut romanii care au vandut conducatorul lor demn, evident cu multe pacate dar care s-a sacrificat conducand ferm tara in acele grele vremuri si au dat carne de tun de data asta vitavercea primind ce era de asteptat pentru lichele, statut de invinsi...

Oricum e reusit portretul lui Rommel, macinat de fantasmagoriile si autocratia hitlerista si un portret colectiv al celor care comandau trupele aliate, politicienii verosi stiind sa mangaie pe crestet pe cocososii, orgoliosii si patriotii lor generali si maresali, printre care se evidentiaza Patton, putred de bogat, ca si alti combatanti aliati cu grade grele, fata de Rommel, un svab sarac, toti cu mare putere de a conduce prin pregatire, geniu militar, exemplu personal si o mare apropiere de soldati, trezind respectul acestora...

Forta imensa de distrugere a aliatilor, jocul reusit de acestia prin dezinformarea nemtilor cum ca exista un corp imens de armata comandat de Patton care ar fi urmat sa efectueze o noua debarcare, forta imensa de represiune a celor din jurul lui Hitler, vointa ferma de a obtine victoria sunt intr-adevar reust prezentate de talentatul autor, al doilea razboi mondial a aratat ca orice strategie cat de diabolic si bine inzestrata tehnic ar fi nu poate sa duca la infinit la victorie, din pacate invatamintele acelor vremuri sangele varsat, cantitatile imense de resurse risipite si distrugerile imense nu au folosit la nimic, azi cu sloganuri bine ticluite asistam la o adevarata sinucidere colectiva mondiala, perfizii politicieni nu se lupta cu un megaloman, distrug insasi natura si asta nu este amaratul de Adolf Hitler...M-a impresionat ca in Main Kampf acesta scria: "Cand un guvern isi impinge natiunea la pieire, revolta nu este numai dreptul dar si datoria fiecarui om. Legile umane inlatura legile statului."

Peter O'Toole

Exista o arta care ne-a mancat mult din viata. Se numeste cinematografie.

Cum ar fi fost viata fara ea e greu de ghicit.

Sunt multe mizerii, mai ales azi care poarta numele de filme...

Noaptea generalilor e pentru mine capodopera celui de curand disparut, de ce nu pomeneste nimeni de acel film?

Pentru ca azi tineretul trebuie sa stie ce se vrea, ce mizerabila era Romania inainte, muschi si aventuri cu sange si alte atrocitati facute de aia rai....

Sursa internet:

"PETER O'TOOLE a murit sâmbătă la spitalul Wellington din Londra, după o boală îndelungată, a mai spus agentul său, menţionând că a fost "un om unic în cel mai bun sens al cuvântului şi un gigant în domeniul său".

Actorul născut în Irlanda a devenit faimos în urma rolului lui T.E Lawrence, din filmul "Lawrence al Arabiei". El a primit un Oscar onorific în 2003, pe care l-a refuzat iniţial, cerând Academiei să îl amâne până când va împlini 80 de ani, întrucât "încă mai era în jocuri şi poate câştiga premiul cel mare".

PETER O'TOOLE a fost nominalizat de opt ori la Premiile Oscar.

Marele actor a anunţat anul trecut că renunţă la actorie, scrie Agerpres.

"Este timpul să arunc prosopul. Să mă îndepărtez de scenă şi de cinema", a spus el atunci, într-un comunicat citat de revista People.

"Viaţa mea profesională de actor - pe ecran şi pe scenă - mi-a adus susţinerea publicului, împlinire emoţională şi confort material", a mai spus celebrul actor.

"M-a adus în contact cu oameni minunaţi, prieteni buni cu care am împărţit soarta care le revine tuturor actorilor: eşecurile şi succesele", a afirmat el.

"Totuşi, consider că fiecare trebuie să decidă când este timpul să se oprească. De aceea îmi iau adio de la profesie, cu ochii uscaţi şi o profundă gratitudine", a mai scris Peter O'Toole.

Fiu al unui agent de pariuri irlandez, Peter O'Toole, actorul blond cu ochi albaştri, şi-a petrecut tinereţea în nordul Angliei. După liceu, a devenit jurnalist şi a lucrat pentru serviciul de comunicaţii din Marina Regală britanică, înainte de a deveni actor.

A urmat cursurile Academiei regale de arte dramatice în compania lui Albert Finney, Alan Bates şi Richard Harris, viitori actori celebri.

A urcat pe scenă pentru prima dată la vârsta de 17 ani, la Londra, şi a jucat apoi în drame de Shakespeare, înainte de a da lovitura şi pe marele ecran cu filmul "Lawrence al Arabiei", în regia lui David Lean.

Probleme de sănătate, atribuite iniţial alcoolismului, dar care s-au dovedit ulterior a fi fost cauzate de un cancer la stomac, i-au ameninţat cariera şi viaţa în anii 1970, dar O'Toole a depăşit aceste obstacole, renunţând la alcool.

Peter O'Toole a primit opt nominalizări la premiile Oscar pe parcursul carierei sale, care conţine câteva interpretări remarcabile precum cele din "Caligula" (1979) şi "Ultimul împărat" (1987), fără a câştiga însă mult râvnitul trofeu.

Actorul irlandez a câştigat totuşi patru Globuri de Aur, un premiu BAFTA, un premiu Emmy şi a primit din partea Academiei de film americane Oscarul onorific pentru întreaga carieră în anul 2003.

În ultimii ani, a fost lăudat pentru evoluţia sa din piesa de teatru "Jeffrey Bernard is Unwell", dar şi pentru rolul din versiunea televizată a acesteia, o producţie care prezintă viaţa unui jurnalist britanic alcoolic."