Am admirat acest actor mai ales in acea serie de filme in care un preot este jucat de fizicul lui si de soarta, sa trebuiasca sa jongleze cu ce trebuie versus ce il mana viata de om sa faca. Nu inghit jurnalismul asta scarbos in care si la pomana mortilor javre fara nici un har prezinta oamenii in goliciunea lor spirituala si chiar fizica. Era frumos cu ciuma rosie cand oamenii mari erau mari iar barfele erau in haznaua unde doar vidanjorii se bagau cu nesimtire, Cand omul are de toate face si toante... Asta e frumos ca ar fi sa avem in suflet si minte bijuteriile create nu si mainile creatorilor uneori mirositoare urat... Asta e, nimic nu e cum trebuie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu