Deci
mi-am amintit ca la tramvai odata ma nimeresc cu un nou coleg la logistica venit
de la cercetari penale. Langa noi niste de astia care ne conduc acum: manhati’as,
manhati’as!
El
incepe sa rada si imi spune ca la unul de ala bengos au ajuns in echipa si ii
baga omu in palaturi, ajung la zona cu sediul firmei, totu parfum…
Deschide
un fiset metalizat de ziceai ca e de haur si acolo dosare numerotate, curate ce
mai ca la carte. Echipa tut!
Ia
seful cu grija unul si constata ca toate actele asezate perfect functionareste
nu aveau numere de inregistrare si stateau ca in cavoul familiei fara circuitul
normal. Sefu, patronu, ingrijorat, incruntat cu dintii de aur curat la vedere
asculta lectiile date cu bunavointa si deodata urla. „Da unde e hastia
manhati-as ca acuma ma duc peste ei sa o rezolve!!”
De
atunci cand ne vedeam „manhati-as” era salutul nostru. Si am ajuns condusi si
de alde „manhati-as” in toate limbile ca sa hie majoritate si popolu asta
amarat, batjocorit si indatorat dar mai ales saracit pre vecii. Noi e de
vina, nu stim sa alegem!!! Acuma avem si cine sa ne dea la palme ca
pedagogii de scoala ai lui Caragiale… Vai de noi arman si asta dar roman de nu se clatina
de ceva bune vremi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu