Nikos Kazantzakis

Alexis Zorba

De fapt prin maestria actorului Anthony Quinn poate mai cunoscut e eroul cartii decat marele romancier grec!

"Daca o sa le deschizi ochii, ce o sa vada? Mizeria in care traiesc! Lasa-i in colo sa viseze mai departe.

….Afara numai, daca, cand ar deschide ochii le-ai putea arata o lume mai buna decat lumea de bezne in care traiesc acuma…

Omul asta n-a fost la scoala si creierul lui nu s-a deformat. A fost pus la tóate incercarile i s-a deschis mintea, i s-a largit inima, fara a-si pierde cutezanta primitiva.

Tóate problemele noastre de nesolutionat pentru noi, el le rezolva printr-o lovitura de sabie ca Alexandru cel Mare, compatriotul sau.

E foarte greu sa alunece pentru ca se sprijina in intregime, din cap pana in picioare pe pamant.

Salbaticii din Africa adora sarpele pentru ca sta cu tot corpul pe pamant si afla in felul acesta tóate tainele lumii. Le afla cu burta, cu coada, cu capul. O atinge, se amesteca, se contopeste cu mama. La fel si Zorba. Noi, oamenii instruiti nu suntem decat niste pasari smintite ale vazduhului.

Nu numai muierea e o poveste fara sfarsit, mai e si crapelnita. Spune-mi ce iese din ce mananci ca sa spun cine esti. La unii se transforma in osanza si in scarna, la altii in munca si in voie buna iar la altii in Dumnezeu.

Muierea e ca un izvor proaspat; te apleci, ii vezi chipul si bei, si bei pana iti paraie oasele. Dupa aia vine un altul care moare si el de sete; ii vede chipul si bea, dupa aia altul…

Am simtit ca mi se rupe inima-n doua. Dar s-a lipit foarte iute la loc, ticaloasa.

Ai vazut desigur panze din acelea peticite cu bucati rosii, galbene, negre, cusute cu sfoara groasa si pe care un le mai rup nici ale mai groaznice furtuni? Asa-i si inima mea. Mii si mii de gauri, mii si mii de bucatele: nu se mai teme de nimic.

Confucius: Multi cauta fericirea mai presus de om, altii mai prejos. Din fericire e pe masura omului.

Viata-i o belea, moartea nu.

Nu exista surd mai rau decat cel care nu vrea sa auda.

..nobletea inseamna sa ierti.

Cine oare a creat acest labirint al nesigurantei, acest templu al trufiei, acest ulcior cu pacate, acest ogor semanat cu mii de viclesuguri, aceasta poarta a iadului, acest cos plin la refuz de siretlicuri, aceasta otrava care aduce cu mierea, acest lant care ii tine pe muritori inlantuiti de pamant: femeia.

S-a nascut Hristos. Nu cauta nod in papura: s-a nascut, nu s-a nascut? Daca te uiti cu lupa la apa pe care o bei, mi-a spus un inginer, ai sa vezi ca apa e plina de viermi mici, mici de tot care nu se vad cu ochiul liber. O sa vezi viermii si n-ai sa mai bei. N-ai sa mai bei si o sa crapi de sete. Sparge lupa, jupane, sparge-o ca viermisorii sa dispara pe data sa poti bea si sa te racoresti.

Inima omului e o groapa plina de sange; pe marginile acestei gropi cei ce ti-au fost dragi si au murit stau lungiti pe burta sa bea din sange si sa reinvie.Si cu cat iti sunt mai dragi cu atat mai mult sange iti vor bea.

Sa-ti fie casa plina de grau, de ulei si de vin; consoarta ca o coloana de marmura sa fie sprijin acoperisului casei tale; iar feciorii tai sa elibereze Constantinopolul, orasul domnitorilor nostri. La multi ani, crestini!

Eu unul, intr-o zi ca asta ma, simt iar copilandru, renasc ca Hristos. Nu se naste el in fiecare an? Si eu la fel.

…am descoperit gogoasa unui vierme de matase in clipa cand fluturele sfarama invelisul si se pregatea sa iasa. Am asteptat o buna bucata de timp dar prea intarzia sa iasa si eram grabit. Enervat m-am aplecat si am inceput sa il incalzesc cu rasuflarea mea…minunea a inceput sa se infiripe sub ochii mei intr-un ritm mai rapid decat al naturii. Invelisul s-a desfacut, fluturele a iesit tarandu-se…aripile erau inca lipite. O rabdatoare maturatie era necesara si desfacerea aripilor trebuia sa se faca incet, la soare. Acum era pera tarziu. Rasuflarea mea obligase fluturele sa se iveasca mototolit inainte de soroc. Se zbatea disperat si dupa cateva secunde mi-a murit in palma.

Viata e grea, e grea si pentru ai de au noroc, pacatoasa!

Adevarata muiere…se bucura mai mult de placerea pe care o da decat de placerea pe care o are de la barbat.

Cred Zorba, dar s-ar putea sa ma insel, ca exista trei soiuri de oameni: cei care isi fixeaza drept scop sa isi traiasca viata, cum zic ei, sa manance, sa bea, sa iubeasca, sa se imbogateasca, sa devina celebri. Apoi cei care isi fixeaza drept scop nu propia lor existente, ci aceea a tuturor oamenilor. Acestia simt ca toti oamenii sunt o apa si un pamant si se straduiesc sa-i lumineze, sa-i iubeasca atat cat pot si sa le faca bine. In sfarsit sunt cei al caror scop e sa traiasca viata intregului univers: toti oamenii, animale, plante, astre suntem fauriti din aceeasi plamada, nu alcatuim decat aceeasi substanta care duce aceeasi lupta crancena. Care lupta? De a transforma materia in spirit.

Cum facea Hussein Aga. „Alexis, mi-azis, am sa-ti destainuiesc ceva. Esti prea mic sa pricepi dar ai sa pricepi cand oi fi mare. Asculta-ma fiule: pe bunul Dumnezeu, vezi tu nici ale sapte caturi ale cerului nici ale sapte caturi ale pamantului nu-l pot cuprinde. Dar inima omului il cuprinde. Asa incat ia seama, Alexis, sa un ranesti niciodata inima omului!

Un unchi al meu gasise un magar batran lasat in munti sa moara. „Ei, bade Haralambos ce ai de gand sa faci cu hodoroaga asta de catar?”„Imi slujeste ca fabrica de balegar!”

..iaca asa cum o reteaza barbatii adevarati cu tutunul, cu vinul sau cu jocul de carti, vitejeste…"